Pesti de acvariu

Serpae Tetra

2009-05-19T14:44:00.000-07:00

Serpae Tetra provin din raul Amazon si Paraguai.
Sunt pesti in general pasnici, usor de ingrijit, dar daca nu au suficient loc devin agresivi, atacand aripioarele pestiilor din jur.
Fiind pesti de mici dimensiuni, cresc pana la 4 cm si prefera sa inoate in card, de aceea este indicat sa aveam un acvariu de cel putin 60 cm lungime. Sunt destul de rezistenti si reusesc sa isi faca loc din ce in ce mai usor in acvariile noastre datorita culorii intense.

Temperatura optima este intre 22 si 26 de grade celsius si prefera sa stea intr-o apa cu PH-ul intre 5,5-7 cu duritate intre 10-25.

Femela are corpul mai rotund decat masculul. Se inmultesc destul de usor in acvarii, dar in momentul depunerii trebuie sa le asiguram un numar mare de plante cu crestere rapida (precum cabomba sau vallisneria) si parintilor sa le asiguram o hrana de buna calitate. Se va folosi un acvariu micut, 30 de litri este suficient. Este indicat ca acvariul in care are loc depunerea sa aiba substrat negru si plante plutitoare. In acest acvariu Ph-ul trebuie sa fie intre 6-7 iar duritatea intre 4 si 8. Odata incheiat procesul de depunere, parintii sunt introdusi inapoi in acvariul lor.
Media de viata a unui Serpae Tetra este in jur de 6 ani.

Acvariul trebuie sa fie destul de bine plantat pentru ca Serpae Tetra prefera acvariile plantate.

In salbaticie se hranesc cu viermi, plante, crustacee, insecte. In acvariu accepta orice fel de mancare, de la mancare vie pana la binecunoscutii fulgi, care nu ar trebui sa lipseasca. Este bine sa ii formam o masa cat mai diversificata.

Pestele cu dinti de om

2009-05-19T07:42:00.000-07:00

V-am mai prezentat mai demult un peste cu fata de om, de aceasta data am gasit un alt filmulet foarte interesant pe YouTube, si anume un peste cu dinti asemanatori celor umani. Cel mai ciudat mi se pare ca cineva chiar avea de gand sau a mancat asa ceva avand in vedere ca filmuletul este facut in bucataria celui ce l-a prins probabil. Vedeti filmuletul mai jos:

Acvaristica

2009-03-02T03:32:00.000-08:00

rice hotel care se respecta are un acvariu mare la intrarea principala , orice casa de “magnat” are un acvariu … Dar pe langa acestia mai exista si acei oameni de rand care sunt pasionati de acvaristica, carora le place sa taie fiecare frunza galbena, care analizeaza orice detaliu la un acvariu, mai pe scurt, sunt pasionatii de acvaristica printre care ma numar si eu.

Despre acvaristica pot sa spun ca este una dintre cele mai frumoase pasiuni existente. Poate unii dintre voi nu ati vazut inca IN REALITATE un acvariu aranjat ca la carte (pot spune ca este o diferenta imensa intre un acvariu vazut in poze si unul real) . Acum ceva vreme mi-am vandut propriul acvariu (cam 1 an a trecut) , si din nou m-a prins microbul acvaristicii , acum tot fac planuri de ceva vreme pentru noul acvariu care sper sa iasa cum imi doresc.
De ce m-am apucat de acvaristica? Multi m-au intrebat asta , si pot spune ca la inceput a fost doar o simpla dorinta de a avea un animal in casa, iar cum am avut caine si pisica care mi-am dat seama ca nu au fost tocmai pe gustul meu, am decis sa-mi iau un acvariu cu pesti. Zis si facut, mi-am luat acvariul si toate mergeau bine, pana cand am vazut pe internet … alte acvarii care nu se comparau cu micutul meu de 30 de litri, si aratau de zeci de ori mai bine. In acel moment luasem decizia de a-mi face un acvariu mai mare, si chiar asa am facut. Am luat unul de 80 de litri, care l-am facut cat am putut de frumos, dar parca tot nu a fost de ajuns asa ca am facut unul de 110 litri… este vorba de cel care a fost vandut, iar acum urmeaza ceva de 160 - 170 de litri.

Sfaturi pentru micii acvaristi in devenire:

- Daca ai impresia ca un acvariu este frumos cu pietris albastru si plante artificiale, lasa-te de pe acum de acvaristica!

- NU hrani pestii cu aceasi mancare zi de zi, e ca si cum te-ar hrani pe tine cineva cu aceasi mancare 365 zile pe an.

- In acvariu trebuie neaparat sa existe PLANTE si SUBSTRAT (recomandat nisip + pietris)

- Lumina nu trebuie sa fie sub raportul de 0.5w\litru. Grija la acvariile deja facute de anumite firme , de exemplu sunt acvarii de 80 de litri cu un singur neon de 15w , ceea ce duce la un raport foarte prost, si ceea ce inseamna ca vor fi putine tipuri de plante care vor supravietui in cazul unei surse de lumina atat de slaba, este recomandat sa va confectionati propriile capace, iesiti si mai ieftin si vi-l faceti cum vreti voi. (Daca sunteti din iasi va pot recomanda pe cineva, care face niste capace foarte profesionale)

- Nu amesteca pestii! Este o regula de AUR a acvaristicii, poti avea intr-un acvariu maxim 4 - 5 specii de pesti care stii sigur ca sunt compatibile intre ele. Daca aveti intrebari, lasati un comentariu si va raspund cu placere in legatura cu (,) compatibilitatea acestora.

- Nu te speria sa faci un acvariu cat mai mare, este chiar indicat sa ai un acvariu mai mare, si crede-ma ca este mult mai usor de intretinut decat unul mic. (vei depune doar putin mai mult efort la inceput)

Cam atat deocamdata, daca veti orice intrebare va rog intrebati. Va voi raspunde cu cea mai mare placere!

Pe curand!

Pisici folosite drept momeala pentru pesti

2009-01-28T16:03:00.000-08:00

Se pare că americanii s-au plictisit de pescuitul clasic. Amatorii acestei activităţi din SUA au inventat o nouă modalitate de a pescui: folosind pisici vii pe post de momeală pentru rechini şi pentru peşti de dimensiuni mari. Această activitate barbară a fost descoperită de un reporter specializat în pescuitul sportiv în timpul unei călătorii pe care a făcut-o în Venezuela.

"Aceşti oameni bolnavi abuzează pisici şi pui de pisică pentru propriul lor amuzament nebun şi numesc acest lucru sport. Speram ca lumea să afle de aceste fapte oribile şi să salveze viaţa acestor pisici" a declarat jurnalistul pe site-ul www.saveourcatsfromfishermen.com, creat special pentru a opri aceste atrocităţi.

Vă avertizăm că imaginile următoare sunt şocante.

Pesti

2009-01-25T19:07:00.000-08:00

Pesti de apa dulce

Pesti deja clasici in acvaristica, de la nepretentiosul guppy la timidul discus, exista un numar mare de specii intalnite in magazinele de specialitate.

Pesti de apa salcie

Exista specii de pesti care traiesc in ape cu salinitate variabila. Cativa dintre ei pot fi intalniti in acvaristica.

Cateva specii pot chiar sa iasa pe uscat in cautarea hranei.

Pesti marini

De curand au inceput sa apara si pe piata noastra pestii exotici marini. Viu colorati, foarte frumosi, dar mai dificil de intretinut decat cei de apa dulce, avand nevoie de echipamente mai complicate si mai costisitoare decat cele din acvaristica de apa dulce dar si de cunostinte mai avansate.

Hranirea pestilor de acvariu

Pestii au nevoie ca si oamenii, de o hrana variata si bogata in elemente necesare cresterii armonioase si intretinerii in bune conditii. Clasicii "purici uscati", Daphnia, nu fac decat sa umple stomacul pestelui dar contin prea putine elemente hranitoare.

Anatomia pestilor

Cresterea pestilor cere macar un minim de cunostinte despre anatomia si biologia lor. Va fi de ajutor pentru mentinerea sanatoasa a micilor dumneavoastra prieteni.

Bolile pestilor de acvariu

Ca orice vietate pestii nostri pot suferi si ei de diverse afectiuni, in general de natura infectioasa sau paraziti.

Vom incerca sa va explicam pe scurt bolile cele mai intalnite si tratamentul lor.

Sinonime - numele stiintific al pestilor

De-a lungul timpului pestii au fost clasificati si reclasificati, de multe ori schimbandu-se numele stiintific.

Pentru a elimina confuziile va prezentam un tabel de sinonime.

Pesti exotici

2009-01-24T19:06:00.000-08:00

Probabil ca in copilarie ati "intepenit" de multe ori in fata micilor acvarii expuse de "crescatorii" care nu lipseau din aproape nici o piata.

De atunci acvaristica a evoluat mult.

In ultimele decenii s-a dezvoltat foarte mult tehnica acvaristica, aparatura e din ce in ce mai performanta, hrana pestilor este facuta de fabrici specializate, exista sute de ferme care inmultesc si exporta pesti exotici, in special in Asia. S-a creat o intreaga industrie. Foarte multi dintre noi incercam sa ne cream acasa un colt de natura. Fie ghivece cu flori, fie o pasare intr-o colivie, un hamster, o broscuta testoasa, un acvariu cu pesti.

Acvaristica probabil ca este cea mai complexa dintre toate. Dar si cea mai spectaculoasa. Acvariul nu reprezinta doar o "cusca" pentru pesti. Se creeaza un intreg micro-ecosistem care cuprinde sol, plante si vietati de la microorganisme la pesti.

In aceasta sectiune prezentam speciile de pesti intalniti in acvaristica si conditiile in care pot fi tinuti.

Plante de acvariu

2009-01-23T19:04:00.000-08:00

entru ca in afara de functia estetica pe care o au, plantele vii au un rol important intr-un acvariu de apartament fiind elementul ce il transforma intr-un ecosistem, chiar daca unul redus ca dimensiuni.

Fara mare greutate se poate observa ca pestii crescuti intr-un acvariu populat cu plante sunt mai fericiti si se reproduc mai des. De altfel unii pesti nici nu se pot reproduce intr-un acvariu lipsit de plante. Ele ofera ascunzisuri si hrana pentru puii nou nascuti ai multor specii marindu-le sansele de suprvietuire. De exemplu femelele pestilor vivipari, asaltate de masculi, se refugiaza adesea in plante unde prefera sa isi nasca puii. Unii pesti mai timizi perefera lumina filtrata de un strat dens de plante de suprafata. Sunt unele specii de pesti, mai ales cei de talie mare care vor manca plantele introduse in acvariu, printre acestia numarandu-se carasii, ciclidele mari. Totusi majoritatea pestilor vor lasa plantele neatinse.

Odata convinsi de necesitatea prezentei lor in orice acvariu, sa vedem care sunt conditiile pe care le solicita plantele: Imagini ale unor plante

* Lumina
* Substantele nutritive
* Dioxidul de carbon

Vitala pentru creasterea plantelor, lumina trebuie sa indeplineasca o serie de conditii pentru ca rezultatul sa fie cel dorit, si anume o dezvoltare sanatoasa a plantelor si a pestilor din acvariu. Daca la prima vedere lumina solara pare de ajuns, la o analiza mai atenta vom vedea ca ea este cel mai adesea insuficienta sau chiar uneori nerecomandata pentru iluminarea unui acvariu. Solutia care ramane este folosirea iluminarii artificiale si cel mai adesea se recurge la folosirea tuburilor fluorescente. Acestea sunt mai economice decat becurile incandescente si nu degaja o cantitate prea mare de caldura ce ar putea deranja pestii sau chiar distruge accesoriile acvariului. In curand veti gasi aici informatii despre cum trebuie luminat intr-un mod cat mai eficient un acvariu si chiar cum sa construiti singuri un sistem de iluminare pentru acvariu bazat pe tuburi fluorescente.
Sus

Odata bine iluminate, plantele vor putea sa produca procesul de fotosinteza prin care se hranesc. Dar pentru asta ele au nevoie de substante minerale pe care sa le proceseze. Plantele utilizeaza ca hrana deseurile produse de catre pesti si alte vietuitoare acvatice, astfel ca, daca un acvariu fara plante este unul dezechilibrat, nici unul ce nu contine decat plante acvatice nu este o idee prea buna.

Substantele nutritive pe care le folosesc plantele, nitratii, sunt rezultat al descompunerii resturilor de alimente, excrementelor pestilor. Astfel ele elimina din apa substante a caror prezenta in cantitati mari poate deveni periculoasa pentru viata pestilor. De asemenea plantele au nevoie de fier care poate fi introdus in acvariu sub forma unor baghete sau bile de laterita ingropate in substrat, la radacina plantelor. Se pot folosi si substante lichide (ingrasaminte speciale pentru plante) dar acestea au o eficienta redusa deoarece sunt eliminate usor de sistemele de filtrare ale acvariului.
Sus

Dioxidul de carbon este produs de catre respiratia pestilor si este necesar plantelor care elimina in schimb oxigen. Prezenta plantelor reduce foarte mult concentratia de bioxid de carbon din apa. Totusi daca acvariul nu este bine aerat si in el se afla prea multe plante sau pesti pot sa apara probleme. O suprapopulare a acvariului cu pesti poate sa duca la o concentratie sporita de dioxid de carbon si o lipsa de oxigen. Trebuie luat in consideratie si faptul ca in lipsa luminii plantele consuma oxigen si elimina dioxid de carbon. Se poate ajunge si in cealalta extrema: datorita unui numar mic de pesti fata de numarul plantelor poate sa apara un deficit de bioxid de carbon si unii crescatori de plante acvatice folosesc sisteme ce introduc dioxidul de carbon in apa, dar acestea nu sunt necesare unui acvariu obisnuit.
Sus

In curand veti gasi aici in afara de imagini si date despre cateva din cele mai populare plante de acvariu. Pana atunci puteti afla date despre cateva dintre ele vizitand site-ul lui Andrei, sectiunea Articole.

Construirea unui filtru pentru acvariu

2009-01-22T19:02:00.000-08:00

Realizarea unui filtru de exterior pentru acvariu este un lucru simplu sau complex, functie de necesitatile si exigentele dumneavoastra. Voi incerca sa prezint mai intai cum arata si cum functioneaza in general filtrele de exterior si apoi cum se poate realiza practic un astfel de filtru.

Orice filtru exterior are un recipient (1) care contine materialul filtrant (2). Acesta este aseaza langa acvariu (3) astfel incat nivelul de sus al celor 2 bazine sa fie acelasi - pentru aceasta filtrul se poate aseza pe un suport (4). Apa va circula intre cele 2 bazine prin doua tuburi din PVC (5).
Filtru exterior de acvariu

Sensul de circulare al apei este reprezentat cu sageti mov. Apa este fortata sa iasa din filtru printr-un procedeu oarecare, ceea ce creaza o scadere a nivelului apei din filtru. Datorita faptului ca cele doua bazine comunica prin o a doua teava, nivelul apei se va pastra egal prin absorbirea de apa si de particule in suspensie (6) din acvariu.

Bazinul in care este construit filtrul se va confectiona din sticla, prin lipire cu silicon, asemeni unui acvariu. Se poate folosi si plexiglass, sau chiar un bazin care avea alta destinatie dar care sa aiba dimensiuni corespunzatoare si care nu a continut substante ce ar putea sa dauneze pestilor.

Materialul filtrant (2) poate sa varieze mult, intre minimul necesar - un strat de burete pana la o combinatie completa reprezentata in desen care poate sa cuprinda:

* un strat de pietre mai mari la baza care sa mentina celelalte straturi in pozitie - reprezentate cu alb in figura
* doua straturi de burete reprezentate cu maron deschis
* un strat de pietris de rau fin (2 - 6 mm) care nu trebuie sa contina roci calcaroase, gri inchis in desen
* un strat de "carbune activ", un material filtrant ale carui calitati le voi prezenta in continuare, negru in desen
* un strat de vata medicinala care va fi schimbat usor, gri deschis in desen

Rolul pietrelor de la baza este de a sustine buretele inferior astfel incat acesta sa nu alunece in jos si sa obtureze deschiderea tevii care scoate apa din filtru. Trebuie avut grija ca pietrele sa fie mai mari decat deschiderea tevii pentru a nu o infunda. Ele nu trebuie sa fie din materiale care sa creasca duritatea apei, cum ar fi calcarele, marmura, etc. Se pot folosi roci silicioase, vulcanice, granit, bazalt, etc. Se pot inlocui cu o constructie din plastic sau sticla.

Straturile de burete au un rol important in retinerea particulelor dar asigura in primul rand fixarea celor doua straturi intermediare. Grosimea lor este de obicei de 2-3 cm dar poate fi mai mare fara sa afecteze functionarea filtrului. Prin acesti bureti se va practica o gaura ce va permite trecerea tevii de PVC. Cu cat buretele este mai poros cu atat retine mai greu particulele de mizerie si este bine ca in cazul in care el este singurul material filtrant sa fie destul de dens.

Pietrisul trebuie sa fie si el din materiale care nu cresc duritatea apei. El are un rol insemnat in conditionarea apei, teoretic putand chiar sa reduca duritatea prea mare a apei care ar deranja pestii. Totusi daca nu se poate procura el poate lipsi, filtrul functionand bine fara el.

Cel mai important strat, cel de carbune activ ar trebui sa existe in orice filtru. Carbunele activ elimina in apa acid humic, o substanta coloidala care este necesara cresterii in bune conditii a plantelor. In acelasi timp carbunele retine si deci elimina din apa rezidurile organice, in principal nitratii care sunt unul din principalele cauze ale murdaririi apei si, in cazul aglomerarii excesive, ale mortii pestilor. Un calcul simplu pentru determinarea cantitatii de carbune necesar foloseste regula 1 litru carbune la 50 litri apa in acvariu dar cantitatea folosita poate fi mai mica decat cea rezultata din calcul. Din pacate in ultimul timp carbunele activ a devenit destul de greu de gasit si a ajuns la magazinele de specialitate la preturi prohibitive. Capacitatea de a retine materii organice a carbunelui scade pe masura ce este folosit, astfel ca dupa o perioada el trebuie reconditionat prin scoaterea din filtru, spalare, uscare. Se poate usca intr-un cuptor incins, degajand astfel impuritatile acumulate. Totusi este bine ca dupa cateva luni de folosire sa se inlocuiasca o parte din el cu carbune nou.

Vata care se pune peste buretele de deasupra are rolul de a usura indepartarea rezidurilor mai mari pe care le retine. Ea se va shimba saptamanal, mai rar sau mai des in functie de gradul de murdarire. Daca nu este schimbata la timp poate duce la reducerea debitului apei filtrate si chiar la oprirea circulatiei apei, intreaga cantitate de apa din filtru fiind trimisa in acvariu. Acest fenomen are loc la patrunderea de aer in teava ce egaleaza nivelul celor doua bazine, care nu isi va mai indeplini rolul.

Cele doua tevi de pvc sunt singurele care strica aspectul filtrului, dar se poate incerca mascarea lor, in interiorul acvariului in spatele unor tufe de plante, iar in exterior prin lipirea de autocolant ce imita lemnul. Capatul tevii care scoate apa din acvariu este bine sa fie prevazut cu o sita rara care sa nu permita absoarberea pestilor mai mici sau a melcilor. Capatul acestei tevi trebuie sa fie la 1 - 2 cm distanta de substratul acvariului pentru o functionare optima. Cateva mici orificii laterale pot fi incercate, dar nu fac mare diferenta.

In desen nu este reprezentat modul in care este fortata apa sa iasa din filtru deoarece exista mai multe optiuni:

1. Actionarea apei in filtru In prima versiune se foloseste o pompa de aer care prin intermediul unui furtun creaza bule de aer in teava. Odata cu aerul va fi scoasa din filtru si apa. Aceasta varianta este mai zgomotoasa dar destul de eficienta la un pret redus avand in vedere ca necesita accesorii mai ieftine. Pompa de aer se poate folosi concomitent la alimentarea unei pietre de aerare. Desi nu se intampla foarte des, in cazul defectarii pompei de aer apa din filtru si o buna parte din apa acvariului poate sa se scurga inapoi pe furtunul de aer. Pentru a evita astfel de accidente este recomandat ca pompa de aer sa fie montata sus, la un nivel mai mare sau macar egal cu cel al apei din acvariu.
2. Cea de-a doua varianta foloseste o pompa de apa si nu mai are nevoie de a doua teava de PVC care este inlocuita de un furtun ce conduce apa filtrata in acvariu. Sunt necesare precautii normale avand in vedere ca este alimentata direct de la reteaua de curent alternativ de 220v. Nu se vor face improvizatii! De asemenea trebuie ca intrarea apei in pompa sa nu fie obturata, pentru orice interventie fiind necesara scoaterea tuturor straturilor filtrului.

Pentru o functionare in siguranta a acvariului trebuie ca starea sa sa fie verificata cel putin saptamanal. Un filtru bine instalat si intretinut (inlocuita vata cand se murdareste) poate functiona pana la 6 luni fara sa fie nevoie sa fie desfacut.

Pentru a evita revarsarea apei din acvariu trebuie ca acesta sa aiba destul volum liber incat sa incapa toata apa din filtru in el. Calcularea volumului filtrului va porni de la spatiul necesar materialului filtrant, apoi se va alege un raport inaltime / suprafata astfel incat sa fie cat mai aproape de inaltimea acvariului pentru a nu fi nevoie de suportul (4). Deasemenea trebuie ca filtrul sa fie usor de spalat deci nu poate sa fie prea ingust.

Daca aveti nevoie urgenta de un filtru care sa scoata mizeria din acvariu pentru ca filtrul de interior nu face fata si nu aveti toate materialele necesare filtrului descris aici sau nu aveti timp sa faceti un filtru prea complicat, incercati versiunea light a filtrului de exterior.

Cum alegi acvariul potrivit

2009-01-21T19:01:00.000-08:00

V-ati hotarat sa cresteti pesti de acvariu? Acum este momentul potrivit sa va ganditi la toate aspectele ce tin de procurarea, dar mai ales de intretinerea unui acvariu...

In primul rand trebuie sa gasiti dimeniunea ce ar trebui sa o aiba acvariul, tinand seama de multi factori:

* Spatiul ocupat
* Numarul pestilor
* Timpul acordat
* Resursele financiare
* Dimensiunea accesoriilor
* Vizibilitatea
* Iluminarea
* Temperatura

Am incercat sa explic influenta tuturor acestor aspecte astfel incat sa puteti alege acvariul potrivit.

Odata ce v-ati facut o idee despre cati pesti va doriti si cat de mare trebuie sa fie acvariul este momentul sa va decideti daca doriti sa construiti singur acvariul sau il veti cumpara. Sfatul meu ar fi sa il construiti singur urmand recomandarile de pe acest site, satisfactia pe care o veti resimti in final fiind insotita si de o importanta economie financiara. Pe deasupra, putini dintre cei care comercializeaza acvarii va vor satisface toate exigentele fara a creste pretul... Totusi, daca nu aveti timpul necesar sau nu credeti ca dispuneti de destula indemanare, cumparati un acvariu dar aveti grija ca pretul platit sa reflecte calitatea.

Daca vi se par prea multe decizii de luat pe parcursul acestui traseu, atunci urmati ghidul incepatorului, care va arata pas cu pas ce ar fi cel mai potrivit pentru dumneavoastra.

Ce tip de filtru este bun pentru acvariu

2009-01-20T18:59:00.000-08:00

Apa din acvariul dumneavoastra nu se mentine prea mult timp curata? Este momentul sa va procurati un filtru. Pentru aceasta in primul rand trebuie sa va hotarati daca ca ceea ce va trebuie este un filtru de exterior sau unul de interior.

O prima optiune ar fi un filtru de interior. Acesta este alcatuit dintr-un burete prin care este fortata sa treaca apa din acvariu, astfel fiind retinute particulele de mizerie. De ce ati opta pentru acesta ?

* nu doriti sa pierdeti prea mult timp confectionand un filtru de exterior, preferati un filtru de interior ieftin, din comert
* acvariul este mic sau nu are prea multi pesti si deci nici apa nu se murdareste prea repede
* nu aveti spatiul in plus necesar instalarii unui filtru de exterior

Un filtrul de exterior este un dispozitiv mai complicat, apa din acvariu fiind condusa in afara acestuia (de aici exterior) intr-un recipient unde de asemenea este fortata sa treaca prin mai multe straturi de material filtrant inainte de a reveni in bazinul principal. De ce merita efortul depus pentru a construi un astlfel de filtru?

* doriti ca apa acvariului sa ramana cristalina fara a o schimba saptamanal si prin urmare fara a deranja decorul acvariului
* nu doriti ca rezidurile organice sa ramana in apa din acvariu ci sa ajunga in filtrul de exterior de unde pot fi extrase usor
* aveti nevoie de o filtrare mai eficienta a acvariului, nefiind multumiti de performantele filtrului de interior
* detineti o pompa de apa ale carei posibilitati nu ar fi folosite la maxim impreuna cu un filtru interior
* aspectul interior al acvariului ar fi deranjat de prezenta buretelui destul de mare al filtrului de interior.

Cum puteti sa procurati un filtru? Deoarece filtrele de interior sunt expuse direct vederii neputandu-se folosi solutii improvizate si nici nu costa mult este de preferat sa fie procurate din comert. Acestea se pot cumpara de la magazinele de specialitate la pretul de 20-25 000 lei. Filtrele de exterior insa au un pret ridicat in magazine si de aceea va propun sa va realizati un filtru de exterior.
pompa de aer Atentie - pentru oricare varianta de filtru ati opta, veti avea nevoie de un dispozitiv care sa puna apa in miscare prin filtru si aici apare din nou nevoia de a alege intre o pompa de aer care functie de volumul de aer pe care il furnizeaza are un pret intre 100 000 si 180 000 lei si o pompa de apa care are de obicei un pret mai ridicat. Pompa de apa este mai silentioasa si va asigura circulatia unui volum mai mare de apa, este submersibila si deci nu ocupa spatiu in plus. Pompa de aer este ceva mai ieftina si poate asigura si alimentarea unei pietre de aer realizand si oxigenarea apei. Decizia este a dumneavoastra.

Pesti acvariu – Puntius oligolepis

2009-01-19T18:56:00.000-08:00

Aceasta specie de pesti este originara din India si arhipelagul malaezian unde se gaseste in lacuri, rauri mici si chiar in bazine din gradini si parcuri publice.

Pesti – Puntius oligolepisSe recunoaste foarte usor dupa solzii lui relativ mari, cu marginile negre care lucesc in culorile curcubeului. Culoarea de baza este verzuie - maro, avand inotatoarele de nuanta rosu - inchis. Are un caracter pasnic, traind fie solitar, fie in grupuri mai mari.

La ambele sexe se observa 5-6 pete negre pe mijlocul corpului, de-a lungul liniei laterale. Dupa maturizare petele dispar la masculi, in schimb coloritul lor devine foarte intens.

Acesti pesti prefera un acvariu cu o duritate medie a apei si o temperatura de 20-24°C.Pesti – Puntius oligolepis Este un peste omnivor, hranindu-se cu crustacee si larve de chironomide.

Se reproduce in bazine cu laturile de 20-30 cm lungime, in care apa are o inaltime de 24-25 cm fiind bine aerisita si filtrata. Temperatura apei trebuie sa fie constanta de 26°C.

Femela depune intre 300 si 400 de icre de culoare galbuie, eclozarea avand loc dupa 3 zile. In primele zile alevinii se hranesc cu infuzori, galbenus de ou, trecand apoi la hrana vie sau uscata mai grosiera (dafnii adulte).

Pesti – Puntius oligolepisCresterea acestor specii de pesti ofera satisfactii atat incepatorilor cat si acvaristilor experimentati.

Puntius oligolepis se asociaza foarte bine cu cu urmatoarele specii de pesti: Puntius tetrazona, Betta splendens, Hemmigramus caudovittatus, Calisa lalia, Trichogaster leeri, Hyphessobrycon flammeus

Pesti – Mollienisia velifera

2009-01-18T18:55:00.000-08:00

Acesti pesti sunt originari din peninsula Yukatan din Mexic. Ei traiesc in ape salmastre, de aceea acvariul trebuie sa aiba intodeauna 15-20% apa de mare sau o solutie facuta din 3% sare de bucatarie, calculata la fiecare litru de apa din acvariu.

Pe corpul acestor pesti, in special la masculi, se gasesc multe pete roscate, grupate in dungi subtiri. Corpul lor este fusiform de culoare verde maslinie si masoara in jur de 11-12cm. el poate trai pana la 7-8 ani.

O caracteristica a acestor pesti este inotatoarea dorsala foarte mare, de 1,5-2,5cm Pesti – Mollienisia veliferainaltime si de 3-4cm lungime la baza. Aceasta inotatoare arata ca o vela, de aici vine si numele latinesc de “vellifera”. Inotatoarea femelei este mai mica decat a masculului.

Acvariul in care traiesc acesti pesti trebuie sa fie bine iluminat si sa aiba intodeauna apa curata la o temperatura de 25-26°C si o densitate de 9-10°DG. Plantele recomandate pentru acvariul acestor pesti sunt: Valisneria, Cryptocoryne, Sagittaria si Cabomba.

Hrana obisnuita pentru acesti pesti o constituie hrana vie alcatuita din larve de Chironomide si dafnii, dar pentru ca nu este asa pretentios i se poate administra si hrana uscata.

Pesti – Mollienisia veliferaTemperatura in acvariul de reproducere trebuie sa fie de minim 24°C. Perioada de gestatie dureaza intre 30 si 50 de zile, iar uneori poate ajunge si la 70 de zile. O femela naste intre 30-80 de pui la interval de 2-3 luni. Puii nascuti, sunt relativi mari si se hranesc la inceput cu Cyclopi si dafnii mici, dupa care se trece treptat la tubi tocati marunt. Ajunge la maturitatea sexuala dupa 1-1,5ani.

Convietuiesc foarte bine cu: Betta splendens, Trichogaster leeri, Xiphophorus helleri, Melanotaenia macculochi.

Pesti acvariu – Tanichthys albonubes

2009-01-17T18:54:00.000-08:00

Tara de origine a acestor pesti este China de sud-est, unde traieste in lacurile situate la poalele muntilor.

Pesti – Tanichthys albonubesAcesti pesti se bucura de o mare popularitate in Europa. Acvarofilii l-au denumit pestele colibri, datorita taliei sale mici. Ei au lungimea corpului de 3-4 cm, cu un colorit extrem de frumos si atragator. Pe corp se poate vedea o dunga laterala rosie, cu inotatoarele galben spre varf si rosii la baza.

Temperatura optima din acvariu pentru acesti pesti trebuie sa fie de 17-21°C. Reuseste sa se adapteze si iarna in bazine cu conditia ca totusi temperatura apei sa nu scada sub 15-16°C

Se hraneste atat cu hrana uscata cat si cu hrana vie - Tubifex.Pesti – Tanichthys albonubes

Acesti pesti prefera acvariile cu o capacitate de 20-30 litri, care au fundul acoperit cu pietris fiert si spalat in prealabil. Pentru ca nu este o specie de pesti foarte pretentioasa, acesti pesti pot fi crescuti impreuna cu alte 4-5 exemplare.

Pesti – Tanichthys albonubesAcvariul de reproducere pentru acesti pesti trebuie sa aiba o apa foarte bine aerisita timp de 4 zile. Pe fundul acvariului se vor sadi tufe de Fontinalis. Dupa aceasta operatiune se vor introduce pesti in proportie de 2 masculi la o femela. Reproducerea se va face treptat timp de 5 zile, iar pentru ca acesti pesti nu-si mananca urmasii ii mai puteti tine in acvariul de reproducere inca 4-5 zile pentru a fi siguri ca si-au terminat etapele de depunere a icrelor.

O femela poate depune intre 90 - 120 icre. Eclozarea icrelor dureaza 24-35 de ore, iarPesti – Tanichthys albonubes timp de 3-4 zile larvele vor sta lipite de geam sau de plante. Dupa aceasta perioada, puii de pesti se vor hrani cu galbenus de ou uscat si pisat si lapte praf. Dupa 8-9 zile li se pot administra Tubifex tocat marunt. Ajung la maturitatea sexuala la varsta de 8-9 luni.

Convietuieste foarte bine cu: Betta spendens, Rasbora heteromorpha, Puntius oligolepis, Hyphessobrycon flammeus, Macropodus opercularis.

Pesti acvariu – Hemichromis bimaculatus

2009-01-16T18:52:00.000-08:00

Acest peste este de culoare rosie, prevazut cu numeroase pete de culoare negru catifelat. Daca i se va administra hrana uscata isi va schimba coloritul devenind roz palid. Creste pana la o lungime de 9-10 cm. Apa bazinului de crestere trebuie sa fie bine filtrata si aerisita cu no temperatura de 24-25°C si o duritate de 10-12°DG.

Bazinul de reproducere va trebui sa aiba apa la o temperatura constanta de 26°C cu fundul nisipos in care se vor planta plante de Ceratopteris.

In perioada de reproducere, papila genitala a femelei se prezinta sub forma unui tub de Pesti - Hemichromis bimaculatus4mm, cu un diametru de 2mm iar penisul masculului are forma unui tub de 1-1,5mm si undiametru de 1mm. Inainte de depunerea icrelor, pestii curata atent pietrele pe care va avea loc depunerea.

Dupa depunerea femela isi pazeste icrele, iar masculul curata locul din jurul pietrelor unde sunt depuse icrele. Eclozarea are loc dupa 3 zile de la fecundare, iar dupa 6 zile larvele incep sa inoate in cautarea hranei.

Pesti - Hemichromis bimaculatusInca din primele zile puii ies la inot in carduri fiind insotiti de catre parinti. In caz de primejdie ei se refugiaza in gura mamei care-i transporta intr-un loc ferit. Dupa o perioada de 3-4 saptamani, puii incep sa duca o viata independenta scapand de grija parintilor.

Este un peste pasnic, usor sociabil in acvariul vostru.

Pesti acvariu

2009-01-15T14:00:00.000-08:00

Acesti pesti sunt originari din China si au fost adusi in Europa in anul 1969 de catre biologul francez Gerauld, fiind primul acvarist care a reusit reproducerea acestei specii de pesti. In apele naturale din tara natala poate atinge o lungime de 10 cm iar in acvariu ajunge la 7-8 cm.

Acesti pesti sunt cunoscuti pe piata acvaristica sub numele de “pestele - paradis” datoritaMacropodus opercularis coloritului sau variat. Corpul acestor pesti este fusiform cu aripioare foarte lungi si mari, la mascul avand o lungime de 8 cm, iar la femela este ceva mai mica. Acesti pesti au o culoare roscata - verzuie sau roscata - albastruie cu dungi transversale verzi sau rosii. In perioada reproducerii, coloritul la acesti pesti devine mai strident, dandu-i un aspect mult mai notoriu.

Acesti pesti prefera apa de 22-25° cu o duritate de 6-10°DG. In substratul acvariului se vor sadi plante ca Cryptocorphyne si Hygrophyla iar la suprafata Ceratopteris.

Macropodus opercularisSunt pesti destul de energici, care nu pot trai in buna intelegere cu alte specii deoarece le musca aripioarele, iar pe cele mai mici le mananca. Atinge maturitatea sexuala la varsta de 6 luni. Pentru reproducerea acestor pesti se va folosi un bazin de 20-30 de litri, in care se va turna apa obisnuita de la robinet, ridicand-o la o temperatura de 24-25°C. Lunile aprilie si mai sunt cele mai bune pentru reproducerea acestor pesti.

Astfel in acest bazin se vor sadi plante care constituie un ascunzis bun si pentru femela. Jocul nuptial al acestor pesti consta in fugarirea femelei de catre mascul dintr-un colt intr-altul al acvariului, gasindu-si apoi un loc liber deasupra apei, pentru a construi un cuib din spuma. Constructia cuibului la acesti pesti poate dura si 1-2 zile, timp in care masculul nu mananca nimic.

Femela depune o ponta de 600-800 de icre rosietice in timp de 2-3 ore. Nu dupa mult timp masculul isi aduna icrele din apa si le ascunde in cuib. Din acest moment femela trebuie scoasa din acvariu deoarece masculul n-o mai suporta, dorind sa-si pazeasca singur cuibul. Eclozarea larvelor de pesti dureaza 24-36 de ore iar dupa 3-4 zile incep sa paraseasca cuibul. Acum si masculul trebuie inlaturat deoarece nu lasa puii de pesti sa paraseasca cuibul. Hranirea puietului se face la inceput cu hrana microscopica, iar mai tarziu cu mici crustacee si larve.

Dupa atingerea maturitatii sexuale, acesti pesti se reproduc de mai multe ori pe an la intervale de 15-20 de zile. Pentru ca acesti pesti au o atitudine agresiva este indicat sa vietuiasca singur in acvariu.

Pesti acvariu – Mesogonistius chaetodan

2009-01-14T18:48:00.000-08:00

Aceasta specie de pesti a fost adusa in Europa in anul 1897 de catre biologul W. Geyer din America de Sud si New York.

PestiIn tara de bastina traieste in lacuri curate, situate pe stanci lipsite de calcar. Acesti pesti au corpul turtit lateral, motiv pentru care a fost numit “pestele disc”. Pe partea dorsala are doua inotatoare dintre care cea din fata este cu tepi si aspect de panza de corabie. Pe corp distingem 6-7 dungi de culoare neagra, iar solzii au o iritatie sidefie.

Prefera apa cu o temperatura de 19-21°C si o duritate mica. Acvariul de cresterea acestui peste nu trebuie incalzit iarna, simtindu-se bine si la temperatura de 10-11°C.

Reproducerea are loc in lunile martie - aprilie, pe radacinile plantelor de Sagittaria. InPesti timpul reproducerii, femela imbraca o haina de nunta splendita iar masculul devine aproape incolor. Depunerea icrelor are loc in amurg si sunt pazite cu multa grija de mascul. Eclozarea dureaza 4-5 zile la o temperatura de 23°C, iar larvele reietite sunt in continuare pazite de catre mascul timp de cateva zile.

Dupa un decurs de 3-4 zile puii de pesti incep sa inoate activ in cautarea hranei. In primele zile acestia vor fi hraniti cu nauplii de Cyclops si alte larve marunte. Dupa o perioada de doua saptamani consuma cu pofta atat tubi tocati marunt cat si grindal.

PestiAsigurandu-se o alimentatie corespunzatoare, ajung la forma parintilor dupa 5-6 saptamani, capatandu-si totodata si coloritul lor splendid. Fiind o specie de pesti nepretentioasa poate fi recomandata pentru toti acvaristii incepatori.

Aceasta specie de pesti se poate asocia in acvarii cu specii ca: Corydoras paleatus, Macropodus opercularis, Carrasius auratus.

Pesti acvariu – Hemigrammus ocellifer

2009-01-13T18:47:00.000-08:00

Hemmigramus ocellifer este un caracet vioi, cu un colorit frumos, care se reproduce foarte usor, de aceea este apreciat de catre acvaristi.Pesti – hemigrammus ocelliferPatria acestei specii sunt apele fluviului Amazon, precum si cele din Guyana. A aparut in Europa in 1910 fiind socotit un peste cu o mare plasticitate. Specie de talie mica (5-6 cm) se acomodeaza usor in acvariile incepatorilor, daca i se asigura un mediu acvatic cat de cat similar cu cel din apele natale.

Corpul este turtit lateral, de culoarea galben - brun - cenusiu avand abdomenul argintiu - Pesti – hemigrammus ocelliferalbastrui. In apele natale poate fi usor recunoscut dupa pedunculul caudal si petelor de langa ochi ce servesc drept “lampi” de semnalizare in caz de pericol pentru alte specii.

In acvarii prefera o temperatura a apei de 22-25°C cu o duritate foarte moale. Este bine ca apa sa fie filtrata printr-un strat de turba dupa care capata o nuanta bruna. Fundul bazinului trebuie acoperit cu nisip pe care intindem 2-3cm de torfmul fiert bine.

Pesti – hemigrammus ocelliferBazinul de reproducere va avea fundul gol (fara substrat) doar cu plante din imitatii de material sintetic sau cu plante de Myriophyllum, amplasate intr-un ghiveci special. Apa trebuie sa aiba o temperatura constanta de 26-27°C, icrele depunandu-se pe frunzele plantelor. Din momentul depunerii icrelor si pana cand alevinii incep sa inoate, acvariile trebuie ferite de razele solare, protejandu-se cu o hartie, deoarece larvele sunt foarte sensibile la lumina. In cazul in care bazinele de reproducere sunt iluminate puternic, puii se ascund printre plante, nu se hranesc si in cele din urma pier.

In primele zile se hranesc cu hrana vie cea mai marunta (larve) apoi din ce in ce mai Pesti – hemigrammus ocellifergrosiera. Daca alimentatia li s-a acordat in mod corespunzator, puii ating maturitatea sexuala la varsta de 5-6 luni, avand coloritul identic cu al parintilor. Dupa atingerea maturitatii, masculul are aspect mai suplu si inotatoarea dorsala mai ascutita decat la femela.

Hemmigramus ocellifer poate fi crescut alaturi de urmatoarele specii: Hemigrammus pulcher, Betta splendes, Puntius nigrofasciatus, Copeina arnoldi, Platypoecilus maculatus, Pristella riddei, Brachydania albolineatus.

Pesti acvariu – Cichlasoma severum

2009-01-12T18:46:00.000-08:00

Acesti pesti traiesc in raurile din partea nordica a Americii de Sud dar si in fluviul Amazon. Au fost adusi in Europa in perioada anilor 1909-1912 de catre flotele comerciale europene ale Frantei, Spaniei si Portugaliei. In apele din care provine, vegetatia subacvatica abundenta determina evolutia acestei specii care atinge lungimea de 18-20 cm. In captivitate insa ajunge la 10-12 cm.Pesti – Cichlasoma severum

Pentru a supravietui in acvariu la acesti pesti trebuie sa i se asigure anumite conditii care constau indeosebi in mentinerea unei temperaturi care variaza intre 23-27°C cu o duritate de 6-14°DG. Pentru a inlesni miscarea ondulatorie a pestilor este indicat ca acvariul sa cuprinda un volum de apa suficient (130-160 litri).

Pe fundul acvariului ca substrat putem folosi nisipul de rau, fiert si bine spalat, in care se va sadi plante ca Fontinalis, Ceratopteris, etc.

Pesti – Cichlasoma severumBazinul de reproducere va avea capacitatea de minim 40-50 litri cu un fund alcatuit din nisip si pietre plate, pe care femela isi va depune icrele. Perioada de reproducere la acesti pesti dureaza o saptamana timp in care femela curata suprafata pietrelor din acvariu de alge sau impuritati.

In timpul reproducerii, perechea isi schimba coloritul in functie de starea de excitatie,Pesti – Cichlasoma severum preferand o temperatura a apei de 28°C. Reproducatorii pot obtine intre 80-150 de descendenti, acestia fiind hraniti de 2-3 ori pe zi cu hrana vie.

Cichlasoma severum se poate asocia cu urmatoarele specii de pesti: Betta splendens, Hemigrammus caudocittatus, Puntius tetrazona.

Hranirea pestilor de acvariu

2009-01-11T18:45:00.000-08:00

Alimentatia la pesti este unul din factorii esentiali care asigura dezvoltarea si Acvariumentinerea unui echilibru biologic, determina implicit si selectarea hranei adaptata la pesti de acvariu. Este necesar sa se asigure un regim alimentar cat mai diversificat si pe cat posibil sa fie in concordanta cu preferintele pestisorilor care populeaza un acvariu.Hranirea reprezinta unul din cele mai importante procese ale existentei acestor pesti de acvariu, realizandu-se pe toata durata vietuirii lor si in functie de speciile variate care se gasesc in acvariu.

AcvariuAlegerea unui regim alimentar vegetarian se va face in principiu doar pentru acele specii ierbivore. Hrana acestor pesti de acvariu trebuie imbogatita din cand in cand prin administrarea unor mici fragmente din plantele care se intalnesc in mediul lor natural de viata cum ar fi Nuphar, Potamogeton sau frunze de salata.

Pentru celelalte specii de pesti, mult mai numeroase si mai raspandite, regimul alimentarAcvariu este mai complex fiind alcatuit atat din hrana vie cat si pregatita anterior prin mai multe etape. De exemplu la unii pesti de acvariu le place sa manance hrana moarta alcatuita din cateva granule de albus sau galbenus de ou fiert tare, carne fin maruntita si sange. Alte specii de pesti utilizeaza exclusiv ca hrana diverse vietati mici precum: rame, viermi, larve, cyclopi, dafne vii.

Repartizarea hranei in acvariu trebuie realizata cu multa atentie, accentul cazand in mod deosebit pe cantitatea nutritiva atat cat este necesar. Necesarul de hrana pentru unele specii de pesti de acvariu se poate asigura de doua ori pe saptamana iar pentru alte specii se da in fiecare zi.

AcvariuPentru a se evita raspandirea hranei pe toata suprafata apei sau printre plante, se recomanda sa le puneti mancarea numai intr-un colt al acvariului, cat mai aproape de sursele de lumina, insa la distanta de ramurelele si frunzele plantelor plutitoare.

In cazul in care hrana este formata din viermi vii, acestia se pot da printr-o strecuratoare cu gauri potrivite care pluteste. Daca puneti la pesti de acvariu hrana uscata, granulata, puteti folosi in inel plutitor fara fund.Acvariu

Este bine sa evitati sa le dati la pesti de acvariu acele alimente care fermenteaza cum ar fi painea sau alte produse fainoase. Hrana neconsumata si ramasa pe fundul unui acvariu trebuie sa o indepartati cu ajutorul unui tub de sticla destul de lung cu care se poate aspira prin capatul de sus.

Pesti acvariu si plante acvariu - specii

2009-01-10T18:43:00.000-08:00

ai jos noi vom incerca sa va prezentam alte cateva specii de plante pentru acvariu, pe care le puteti pune in acvariul vostru, care se pot cultiva la temperatura camerei, foarte bune generatoare de oxigen si in acelasi timp sunt si decorative.Plante de acvariu

Valisneria Spiralis: este o planta foarte pretuita de cei care detin un acvariu. Ea se gaseste in apele curgatoare si statatoare. Are o tulpina scurta prevazuta cu un manunchi de frunze, in forma alungita cu varful rotunjit. Planta este recomandata pentru acvariile de reproducere.Plante de acvariu

Cabomba aquatica: este o planta originara din Brazilia si Mexic. Are o tulpina lunga cu ramificatii bogate iar frunzele sunt dispuse doua cate doua. Frunzele sunt subtiri rasfirate in evantai. Aceasta planta de acvariu necesita o ingrijire mai atenta pentru a putea creste in mod corespunzator. Este folosita ca planta decorativa ce oxigeneaza foarte bine acvariul.

Plante de acvariuZostera nana: aceasta planta traieste in Marea Neagra pe fundurile nisipoase din apropierea tarmului. Are o tulpina subterana de la care pleaca frunze lineare de culoare verde de 5-15 cm lungime si 1-2 cm latime. Se foloseste ca planta de decor pentru un acvariu cu apa marina si ca locuri de adapost pentru pesti. Plante de acvariu

Acorus Gramineus: este o planta originara din estul Asiei, are o tulpina ramificata de la care pornesc frunze lineare inguste de 10 cm lungime avand varful ascutit. Frunzele au o culoare verde inchis fiind dispuse sub forma de evantai in acvariu. Exista un dezavantaj la aceasta planta, acela de a avea un ritm de dezvoltare incetinit.

Plante de acvariu

Myriophyllum spicatum: este o planta submersa comuna in apele dulci de la campie. Are o tulpina lunga, subtire si este prevazuta cu frunze divizate in forma de fulg si dispuse cate patru vertical pe toata tulpina. Este o planta care prefera apa incarcata cu saruri de calciu. In acvariu planta oxigeneaza bine apa la lumina naturala cat si la cea artificiala si are o mare putere de dezvoltare.

Cryptocoryne undulata: este o planta submersa intalnita in apele dulci. Are o tulpinaPlante de acvariu subterana ramificata de la care porneste un manunchi de frunze drepte. Ea se dezvolta bine la temperaturi de 25-30°C in ape sarace in saruri de calciu si usor acide. Este o planta foarte buna pentru un acvariu deoarece oxigeneaza bine apa si constituie un bun suport pentru reproducerea pestilor.

Plante de acvariuAzolla caroliniana: este o planta de apa dulce cu un colorit verziu-rosiatic, are o tulpina de 1-4 cm dispusa orizontal si prevazuta pe toata lungimea ei cu doua randuri de frunze mici romboidale asezate in forma de solzi marunti. Se dezvolta foarte bine in acvariu la temperatura camerei.

Pesti - Puntius Tetrazona

2009-01-09T18:41:00.000-08:00

Este o specie de pesti originara din Sumatera, care traieste in lacuri bogate in plante acvatice tropicale, alimentate din belsug cu ploi calde.Este unul dintre cei mai frumosi pesti ornamentali tropicali, avand corpul turtit lateral, prevazut cu inotatoare rosii - sangerii. Coloritul acestor pesti poate varia de la roz - auriu pana la galben - auriu, cu dungi transversale negre - verziu. Masculul se poate diferentia de femela prin dimensiunea corpului (mai mica) si printr-un colorit mai viu.

Sunt pesti mereu agitati, care pot fi surprinsi in diferite stari, uneori inotand in bataia razelor de lumina, alteori ascunzandu-se in desisul plantelor, luand pozitia cu capul in jos. Aceasta stare este temporara, majoritatea timpului acesti pesti inoata rapid in grupuri mici.

PestiAcesti pesti traiesc la o temperatura de minim 20-24°C preferand o duritate mica a apei. Se recomanda amplasarea in acvariu a unui substrat nisipos sadit cu plante care sa-i asigure un fond intunecos.

Sursele de hrana pentru acesti pesti constau indeosebi in larve de chironomide, purici de balta, tubi, hrana efectuandu-se de doua ori pe zi. Aceasta specie de pesti se inmultesc usor la temperaturi de 23-26°C intr-o apa cu un grad de duritate moale. Acesti pesti ating maturitatea sexuala la varsta de 7-8 luni.

Pentru reproducerea acestor pesti se foloseste un bazin spatios cu o capacitate de 17-19 Pestilitri, bine aerisit, asigurandu-i-se o luminozitate ridicata. Perechea reproducatoare se va aseza in acvariu seara, reproducerea provocandu-se in timpul diminetii timp de mai multe ore. Dupa depunerea si fecundarea icrelor perechea de pesti se scoate din bazin, pentru ca icrele sa nu fie consumate.

Perioada de dezvoltare embrionara la acesti pesti dureaza 20-28 ore la o temperatura de Pesti25°C. Dupa zece zile, puietii se vor hrani cu ciclopi marunti, tubi tocati, etc. Dungile transversale specifice acestor pesti le vor aparea dupa trei saptamani. Aceasta specie de pesti poate atinge varsta de 4-5 ani, timp in care se reproduce de 3-4 ori.

Aceasta specie de pesti se poate asocia intr-un acvariu cu Rasbora heteromorpha, Colisa lalia, Hemigrammus pulcher, Mollinesia sphenops, Puntius conconius, Xiphophorus helleri, Ambassis lala, Badis badis.

Pesti acvariu - Puntius nigrofasciatus

2009-01-08T18:40:00.000-08:00

Puntius nigrofasciatus sunt o specie de pesti ce au fost adusi in Europa in anul 1935 din Ceylon, unde traiesc in raurile din padurile subtropicale ale insulei.

PestiAcesti pesti au o lungime de 5-6 cm cu un colorit al corpului galbui - murdar pe laturi si albicios pe partea ventrala, distingandu-se trei dungi negre late, iar la baza inotatoarei caudale un punct negru. In timpul reproducerii, coloritul masculului se schimba avand aripioarele complet negre iar botul de o culoare rosiatica.

Specia aceasta de pesti prefera semiintunericul si fundul cu mal de o culoare inchisa. Daca nu lePesti asigurati astfel de conditii acestia devin agitati, alergand pe langa geamul acvariului dintr-un colt in altul. Din acest motiv corpul acestor pesti se decoloreaza.

Conditiile ideale de reproducere pentru pesti Puntius nigrofasciatus, constau intr-un acvariu cu un volum de apa de 25-30 de zile, avand coloana de 20-25 cm si fundul intunecos acoperit cu pietris de bazalt. In aceste bazine speciale pentru pesti, temperatura trebuie sa aiba 25-26°C si o duritate de 4-6°DG.

pestiPerechea de pesti reproducatoare se introduce in bazin seara, iar reproducerea acestora are loc in timpul diminetii. Daca pestii nu s-au reprodus in decurs de doua zile, se scot si se inlocuieste cu o alta pereche de pesti.

Depunerea icrelor se va face pe plantele din acvariu cu mici intreruperi la intervale de 2-3 ore, avand o culoare galbuie. Dupa depunere, perechea de pesti se va scoate din acvariu.

Icrele, la o temperatura de 25-26°C eclozeaza dupa 24-30 de ore, iar larvele de pesti Pestiincolore, stau timp de doua zile lipite de plante. Dupa trei zile de la eclozare, puii de pesti incep sa inoate si sa se hraneasca in mod activ. Puii de pesti se vor hrani la inceput cu infuzori sau galbenus de ou fiert, trecandu-se treptat la alimentarea lor cu hrana mai grosiera adica hrana uscata cat si cu hrana vie de doua ori pe zi.

Pentru popularea unui acvariu acesti pesti se mai pot asocia urmatoarele specii: Puntius Tetrazona, Mollienisia, etc.

Recunoasterea sexelor la pestii de acvariu

2009-01-07T18:39:00.000-08:00

Asa cum am promis am revenit cu o continuare a perezentarii si recunoasterea sexelor diferitelor specii de pesti.
Hemigrammus occllifer – este usor de deosebit, corpul masculului are dimensiuni mai mari decat cel al femelei iar inotatoarea dorsala a acestuia este prevazuta cu o pata alba.
Corynopoma rusei – la mascul, operculul are o continuare in forma de bagheta pana la inotatoarea anala, celelalte inotatoare dorsale si caudale avand o forma alungita.
Hemigrammus hyanuary – culoarea masculului este identica cu cea a femelei cu deosebirea ca la mascul inotatoarea adipoasa se modifica intr-un negru catifelat.
Hyphessobrycon bifasciatus – diferenta se realizeaza pe baza inotatoarelor care sunt de o culoare rosiatica.
Megalomphodus megalopteurs – inotatoarea dorsala a femelei este mai mica decat cea a masculului.
Moen khausia oligolepis – masculul are mrginea inotatoarei anale sub forma rotunjita, pe cand la femela aceasta se prezinta sub forma dreapta.
Nannostomus aripirangensis – perechea are aceeasi culoare cu deosebirea ca la mascul dunga neagra ce traverseaza corpul nu cuprinde si inotatoarea caudala iar la femela aceasta ajunge pana la baza inotatoarei.
Gymnocorymbus ternetzi – culoarea alba a inotatoarei caudale a masculului este singura caracteristica ce il deosebeste de femela.
Nannostomus marginatus – coloritul viu al masculului il scoate in relief fata de femela ale carei inotatoare dorsale si anale sunt colorate intr-un rosu-deschis.
Poecilobrycon auratus – diferenta este vizibila datorita formei corpului, astfel inotatoarea anala a masculului are marginea convexa, iar cea a femelei este dreapta.
Tetrodon cutculia – dimensiunile corpului femelei sunt mai mari decat ale masculului iar in ceea ce priveste coloritul, acesta este mai sters la femela.
Characidium fasciatun – culoarea predominanta a inotatoarei masculului este galbena, acestea fiind mai lungi decat ale femelei.
Crenuchus spilurus – dimensiunile mai mari ale inotatoarelor dorsale si anale la mascul sunt singurele caracteristici ce-l deosebesc de perechea sa.
Speram ca toate aceste informatii va vor fi de folos si veti putea dupa un timp sa recunoasteti care din pestisorii vostrii sunt femele si care sunt masculi, fara prea mare greutate.

Hrana pentru pesti de acvariu

2009-01-06T18:38:00.000-08:00

In cazul puietilor, hrana trebuie sa aiba intaietate, chiar daca obtinerea ei cere anumite eforturi, mai ales in perioada de iarna. Puietii trebuie hraniti cu hrana diversificata si usor de digerat.
Cea mai simpla hrana pentru puii de peste este cultura de infuzori. Pentru ca avaristul sa aiba in permanenta aceasta hrana, trebuie sa produca prin cultura cantitati de infuzori pentru puieti.
Dintre acestia, parameciul este o specie utilizata foarte des pentru hranirea puilor de peste. Marimea parameciului poate varia intre 0,15-0,25mm. Cultura parameciului trebuie sa fie cat se poate de pura, pentru ca inmultirea speciei sa se produca rapid.
Pentru inmultirea lui se va proceda astfel: se fierb 10-15 grame de fan intr-un litru de apa timp de o ora, dupa care se va dilua cu apa intr-un vas de sticla iar in acest lichid preparat se va introduce parameci alesi cu pipeta la microscop.
Temperatura necesara inmultirii paramecilor trebuie sa fie de 18-20°C. Prin diviziuni, in 7-8 zile, se vor forma numeroase colonii de parameci. Acestia se pot vedea si cu ochiul liber in straturile superioare ale vasului sub forma unor puncte albicioase care se misca.
Cultura obtinuta trebuie hranita de doua ori pe luna cu lapte fiert, adaugand cate cinci picaturi de lapte la fiecare 100 cm³ de apa. Cand vedeti ca apa din vasul de cultura s-a evaporat , completati imediat cu alta apa. Infuzia de fan poate fi inlocuita si cu bucati de napi, care nu trebuie fierti.
In cazul puietilor mai putin sensibili, infuzorii din acvariu se pot da ca hrana impreuna cu apa din vasul de cultura. La hranirea puietilor mai sensibili, acest lucru nu este permis, deoarece bacteriile din vasul de cultura pot pune in primejdie viata acestora. De aceea, se recomanda ca in acvariu sa se introduca numai parameci care constituie hrana, fara apa din vasul de cultura.
Cea mai simpla modalitate de a efectua aceasta operatie consta in asezarea unei hartii de filtru intr-o palnie in care se toarna cultura de infuzori. Aceste organisme raman fixate pe hartia de filtru, care se va introduce apoi in apa acvariului si se misca in toate partile, pentru ca apa sa poata spala infuzorii.

Puietii astfel alimentati se vor dezvolta repede si vor ajunge intr-un timp foarte scurt sa se hraneasca si cu mici crustacee ca de exemplu: dafnii, ciclopi, iar mai apoi sa treaca la viermi si crustacee mai mari.

Plantarea plantelor de acvariu

2009-01-05T18:36:00.000-08:00

Plantarea in acvariu se va face dupa amenajarea substratului si inainte de a se umple cu apa. Substratul trebuie umezit pentru a usura fixarea plantelor si a evita ruperea acestora.

Inainte de plantare trebuie sa se tina seama de capacitatea acvariului, pentru a nu se crea disfunctionalitate intre volumul de apa si vegetatia existenta. In mod practic vegetatia trebuie sa cuprinda 20-25% din marimea acvariului.

acvarii11.jpg

Acvariul se poate aproviziona cu plantele necesare, fie luate din apele naturale, fie de la acvaristii cunoscuti, care au achizitionate plante exotice adaptate la viata acvatica.

Din apele naturale recoltarea plantelor se face cu mana. Plantele alese se clatesc usor in apa, pana se inlatura malul, apoi se introduc intr-un vas, pastrandu-se umezeala cu ajutorul unor carpe muiate in apa. Ca sa fiti siguri ca nu aduceti si alte vietati: lipitori, insecte acvatice, se recomanda ca plantele sa fie tinute 12-15 zile intr-un vas mare cu apa. Pentru o mai mare siguranta puteti verifica prezenta parazitilor cu ajutorul unei lupe.

acvarii2.jpg

Procurarea plantelor de acvariu de la acvaristii cunoscuti se face cu atentie, pentru ca acestea sa nu provina din recipiente in care s-a semnalat prezenta unor boli care pt fi raspandite si in acvariul vostru. Pentru sadire sunt indicate numai exemplare de plante neofilite si nefragmentate.

Inmultirea plantelor se realizeaza in recipiente din ciment umplute cu apa la o temperatuara constanta, lipsite de pesti, pentru a nu provoca daune prin formarea de substante toxice si diminuarea oxigenului solvit prin mineralizarea bacteriana a substantelor putrescibile din substrat.

Plantarea se face langa peretele din spate asigurandu-se totodata si un spatiu suficient de miscare pentru pesti. In acvariile in care se cresc pesti care scormonesc in substrat, plantarea se va face in ghivece, vegetatia completandu-se cu plante plutitoare.

acvarii.jpg

In acvariile de reproducere pentru pestii care se inmultesc prin icre sunt recomandate plantele cu frunze mari, iar in cazul viviparilor, plante cu frunze numeroase.Atunci cand se constata ca exista plante cu frunze zdrentuite, ele trebuie indepartate din acvariu, incet fara a tulbura apa.

Cunoscand felul de viata al plantelor si al pestilor, plantarea vegetatiei in acvariu are ca obiectiv creearea unui mediu propice pentru pesti, stabilindu-se totodata si un decor cat mai atragator.

Specii plante acvariu

2009-01-04T10:31:00.000-08:00

Mai jos noi vom incerca sa va prezentam cateva specii de plante pentru acvariu, pe care le puteti pune in acvariul vostru, care se pot cultiva la temperatura camerei, foarte bune generatoare de oxigen si in acelasi timp sunt si decorative.

plante acvariuRiccia fluitans: este o planta plutitoare, frecvent intalnita in iazuri cu multa substanta organica. Se prezinta ca niste tufe compuse din benzi alungite de 0,5-1 mm, de culoare verde. Fiecare ramura se lungeste, apoi se divide la capete in alte ramuri. Aceasta planta este utila in acvariu deoarece constituie un adapost foarte bun pentru puiet.plante acvariu

Fontinalis antipyretica: este o planta care se intalneste in ape reci si limpezi de munte, in tufe dese de culoare verde, ajungand pana la un metru lungime. In acvariu constituie un bun substrat pentru depunerea icrelor fiind si foarte decoarativa.

plante acvariuBacopa amplexicaulis: este o planta originara din nordul Americii, ce are tulpina alungita, ramificata si prevazuta cu frunze groase, dispuse opus doua cate doua. Aceasta planta este recomandata numai in cazul acvariu nepopulat cu melci.

Elodea canadensis: este o planta intalnita in apele dulci de la campie. Se inmulteste vegetativ prin bucati de ramuri care se rup usor din dreptul nodurilor. Aceasta planta nu se planteaza in nisip, ci pluteste liber in apa acvariului.plante acvariu

Ceratopteris thalictroides: este o planta tropicala, prezenta in apele dulci, dezvoltandu-se la o temperatura de 20-25°C si cu putine saruri de calciu solvite. Daca folositi aceasta planta va recomandam sa acoperiti acvariul deoarece frunzele se dezvolta foarte mult si depasesc cu mult suprafata apei.

plante acvariuAponogeton crispus: este o planta ce are o tulpina subterana, de la care pornesc in sus frunze alungite linear iar spre varf ingustandu-se. Totusi aceasta specie de planta nu ofera prea mult oxigen intr-un acvariu.

Intr-un articol viitor vom continua prezentarea plantelor ce pot fi folosite pentru cultivarea acvariului.

Pesti acvariu – Labeo bicolor

2009-01-03T20:00:00.000-08:00

labeo-bicolor1.jpgAceasta specie este originara din Thailanda, Cambodgia si Vietnam si traieste in lacuri mici si in rauri cu un curs lent. Acest peste are corpul de culoare negru catifelat, iar caudala de o nuanta rosie. In libertate poate sa atinga lungimea de 14-15 cm, insa in captivitate aceasta specie de pesti nu depaseste mai mult de 9-10cm. In Europa a aparut prin anul 1945.

Este un peste apreciat de acvaristi deoarece ajuta la o igienizare foarte buna a acvariului.El Pesti - Labeo bicolorare obiceiul de a curata cu gura frunzele late ale plantelor, geamurile acvariilor, precum si pietrele din bazin de algele verzi care se depun.

Consuma algele uscate, salata verde uscata si frunze de spanac fierte. Nu mananca Cyclopi si dafnii vii din cauza pozitiei gurii. Aceasta specie de pesti culege cu multa pricepere dintre pietrisul sau nisipul de pe fundul acvariului tubifexii morti.

Pesti - Labeo bicolorApa din acvariu trebuie mentinuta la o temperatura de 24-25°C iar duritatea trebuie sa fie de 9-11°DG. Plantele ce se recomanda a fi sadite in acvariu sunt Vallisneria si Myriophyllum.

Acvariul de reproducere trebuie sa aiba o apa curata cu o temperatura de 26-27°C si o duritate de 8°DG. Pentru o reproducere este necesar sa avem in acvariu 2-3 masculi la o femela. Depunerea icrelor de catre femela se face in substratul acvariului de plante sau pe pietrele asezate in acvariu.

Labeo bicolor se poate asocia in acvariu cu speciile de Danio, Moenkhausia si Helostoma

Pesti acvariu - Un nou membru in familie

2009-01-03T10:00:00.000-08:00

Te-ai hotarat sa aduci un nou membru familiei tale de pestisori ? Asta e foarte bine.Dar nu te grabi sa-l eliberezi din punga de plastic in acvariu, deoarece poate suferi un soc termic si se poate imbolnavi. Iata cateva sfaturi care va va face fericiti pe amandoi :

* In punga de plastic inchisa cu un nod va avea spatiu si oxigen dar nu pt mult timp asa ca du-l acasa cat mai repede altfel sanatatea lui va avea de suferit. Il poti pune cu tot cu punguta intr-un recipient de polistiren expandat (in care se pastreaza alimentele) sau intr-o minigeanta termica (dar sa fie More…goala).

* Cand ai ajuns stinge lumina si trage jaluzelele deoarece lumina puternica ii poate provoca un soc cand il vei scoate din recipient sau geanta termica.
* Introdu punguta incet in acvariu fara sa o desfaci pentru a evita trecerea brusca de la apa calduta la apa mai rece din acvariu.
* Dupa 20 minute desfa nodul si toarna la 5 minute o cescuta de apa din acvariu pentru a se obisnui.Daca ramane pe fundul pungii nu-l forta scuturand sau fortand punga deoarececaojbh3r.jpg ii poti provoca leziuni pe piele, lasa-l pe el sa decida momentul.
* Daca se refugiaza intr-un loc al acvariului nu-i atrage atentia si nu-i bate cu degetul in peretele acvariului nu faci decat sa-l stresezi mai mult. Nu te ingrijora daca nu va manca o vreme in curand se va obisnui cu noua casa.
* Nu-i pune multa hrana daca nu are pofta de mancare aceasta se poate descompune si apa va deveni tulbure si nesanatoasa.

Pesti acvariu – Monodactylus Argenteus

2009-01-02T23:00:00.000-08:00

Acest peste traieste in apele Glofului Arabic, Marea Rosie precum si pe malul estic al Africii. El a fost adus in Europa in anul 1906. Are o forma a corpului comprimata si inalta cu un colorit argintiu, fiind brazdat cu dungi vericale negre. Aceasta specie de pesti se dezvolta in ape salmastre, motiv pentru care acvariul va trebui sa contina atat apa dulce cat si apa sarata.

Umplerea acestor bazine se face cu apa de la robinet, in care adaugam 2 litri de apa de mare la fiecare 60-70 litri. Acest mediu este cel mai propice pentru pesti, mai ales ca nu-si modifica coloritul.

Masculul este intodeauna mai mic decat femela, avand corpul mai suplu. Acest pesti potPesti - Monodactylus Argenteus ajunge la o lungime de 15 cm. Corpul acestor pesti are culoarea argintie, partea dorsala tinde spre galben, iar marginea inotatoarei ventrale este prevazuta cu o dunga neagra.

In timpul premergator reproducerii, culoarea inotatoarei dorsale a masculului devine de un rosu aprins, iar corpul femelei se dilata datorita icrelor. Temperatura apei in bazinul de crestere trebuie sa fie de 29-30°C, iar pe fundul acvariului vom aseza un substrat de pietris in care putem planta Myriophyllum.

Pesti -Monodactylus ArgenteusCa sa se dezvolte in mod corespunzator, aceasta specie necesita un bazin cu o capacitate de minim 90-100 de litri, in care coloana sa aiba o inaltime de 50-55 cm. Este un peste care trebuie alimentat de circa 2-3 pe zi, atat cu hrana vie (dafnii, crironomus, tubifex) cat si cu hrana uscata.

Nu este un peste pretentios, acomodandu-se usor intr-un acvariu si cu alte specii de pesti.

Pesti – Ctenopoma fasciolatum

2009-01-02T18:14:00.000-08:00

Aceasta specie de pesti este originara din apele Africii Ecuatoriale si a fost raspandita pe continentul european inca din anul 1912. Pana in prezent se cunosc 11 specii de Ctenopoma, dar din motive necunoscute numai Ctenopoma Fasciolatum poate fi achizitionata pentru acvariile noastre. Conditiile optime de crestere a acestui peste sunt apele nu prea adanci cu o vegetatie bogata.

Atat corpul, alungit si turtit lateral, cat si capul sunt acoperite cu solzisori, inotatoareaPesti - Ctenopoma fasciolatum ventrala fiind mai putin dezvoltata decat cea dorsala. Masculul este mai mare decat femela, el poate sa ajunga pana la o lungime de maxim 7 cm. Culoarea predominanta este galben-pai cu dungi inchise ce traverseaza tot corpul, iar operculul se distinge printr-o pata de un albastru stralucitor.

Pesti - Ctenopoma fasciolatumUn acvariu potrivit pentru aceasta specie de pesti ar trebui sa aiba ca volum macar 55-65 litri unde ar putea sa inoate cu miscari gratioase iar temperatura optima ar fi de 21-25°C si o duritate a apei de 6-10°DG. Plantele pe care le puteti planta pe fundul acvariului sunt: Ceratopteris, Cryptocoryne. Este un peste sensibil la orice zgomot, de aceea se sperie imediat, gasindu-si drept refugiu desisul plantelor ce decoreaza acvariul.

In perioada de reproducere, masculul isi schimba culoarea corpului intr-un albastru intens Pesti - Ctenopoma fasciolatumcu nuante metalice, inotatoarea dorsala capatand un colorit maroniu. Reproducerea cat si cresterea si dezvoltarea alevinilor este identica cu cea al speciei Macropodus.

Aceata specie de pesti poate fi asociata intr-un acvariu si cu alte specii cum ar fi: Colisa chuno, Trichogaster leeri, Colisa lala.

Sfaturi pesti si acvariu

2009-01-02T05:00:00.000-08:00

Achizitiile de pesti
Nu cumparati pesti bolnavi in speranta ca ii veti vindeca.
Nu cumparati niciodata un peste aparent sanatos dintr-un bazin cu pesti morti.
In calitate de incepator, este bine sa nu cumparati specii rare.
Nu cumparati pesti tineri fara a lua in considerare dimensiunile lor cand ajung la varsta adulta.
Nu puneti pestii proaspat achizitionati direct in bazinul dumneavoastra!
Pestii se pot adapta la schimbari ale pH-ului de ordinul a cinci zecimi. Un salt de doua puncte insa, ar putea fi fatal.De multe ori pesti perfect sanatosi mor cand sunt mutati in bazine cu o mare diferenta de pH.
De aceea se procedeaza in felul urmator: mai intai se lasa sa pluteasca in bazin punga cu pesti 10-15 minute (pentru egalizarea temperaturilor); apoi se amesteca treptat apa de transport cu cea din acvariul de destinatie, dupa care sunt introdusi definitiv in acvariu.

Bazinul
Nu trebuie amplasat pe pervazul unei ferestre, deoarece excesul de lumina va avea efecte negative, descrise in amanunt la capitolul Iluminatul.

Decorul si substratul
Nu puneti melci si scoici ca decor (durizeaza apa). Nu folositi nisip calcaros decat pentru acvariile cu pesti care necesita un astfel de nisip (cichlide africane). Cum testati nisipul vedeti in sectiunea Substratul.
Nu folositi pietris colorat artificial - creeaza un aspect artificial si poate fi si nociv.

Incalzitorul
Nu -l porniti decat daca este scufundat in apa (atentie! unele modele nu functioneaza complet scufundate), deoarece se incalzeste foarte repede daca este scos din apa. In acest caz va puteti arde degetele, iar daca il scapati, poate exploda!

Apa
Nu schimbati brusc calitatile apei.
Niciodata nu se schimba toata apa din acvariu.
Nu se va inlocui niciodata mai mult de 1/2 din volumul acvariului. Daca nu se procedeaza astfel, se poate ajunge pana la moartea pestilor si a plantelor. Se recomanda schimbarea a 25% din apa.
Daca folositi apa de ploaie ca sursa de apa, asigurati-va ca locul de colectare este curat.

Lumina
Nu porniti sau stingeti lumina brusc, fiindca streseaza pestii. (de exemplu discusii care depun sunt foarte speriosi). Aprinderea luminii se face daca se poate gradual (intai lumina trebuie sa patrunda in camera, apoi se aprinde la pesti).
Nu folositi accesorii nerezistente la apa.

Hranire
Nu spraalimentati pestii.
Nu va fixati pe un singur tip de dieta (majoritatea incepatorilor isi chinuie pestii hranindu-i doar cu purici de balta uscati).
Nu neglijati speciile nocturne.
Nu uitati sa spalati viermii tubifex inainte de hranire.

Inmultire
Asigurati-va ca perechea nu are defecte fizice.
Temperatura si decorul trebuie sa se potriveasca cu cerintele speciei.
Nu deranjati pestii cand depun (eventual acoperiti geamul frontal).
Protejati ouale/puii de parintii flamanzi si alte specii predatoare.
Nu inmultiti pestii la intamplare; pastrati culorile pure.
Verificati filtrul regulat: oua fertilizate pot fi atrase in cutia acestuia si pot chiar ecloza acolo.

Plante
Nu achizitionati plante pentru un bazin cu pesti care in mediul natural nu au plante: le vor devora / dezradacina (chiar daca numai in periodele de reproducere).
Nu cumparati plante daca sunt: pline de alge (cu urme de alge), palide, in putrefactie si nici daca nu cunoasteti necesitatile acestora. Unele plante au nevoie de temperaturi mai inalte, altele de apa rece - rezultand evident ca nu vor supravietui impreuna in acelasi bazin.
Nu uitati sa adaugati substante nutritive pentru plante.

Sanatate
Nu cumparati decat pesti compatibili si sanatosi.
Nu introduceti imediat noile achizitii: tineti-le in carantina mai intai.
Nu tratati pestii brutal: transportul si manipularea trebuie sa se faca cu cea mai mare atentie.
Nu supraalimentati pestii. Resturile (mai ales daca se foloseste hrana de casa) pot provoca boli. De aceea trebuie indepartate dupa ce pestii nu se mai hranesc.
Nu lasati pestii bolnavi la un loc cu cei sanatosi; trebuie mutati imediat intr-un acvariu-spital.
Nu folositi plasele cu care ati mutat pesti bolnavi inainte de a le dezinfecta.
Nu lasati metale in apa.

Amenajarea acvariului

2009-01-01T18:30:00.000-08:00

Daca v-ati gandit sa achizitionati unul sau mai multi pestisori de acvariu trebuie sa aveti in vedere cateva lucruri foarte importante in amenajarea acvariului.
Am gasit articolul de mai jos, care sper sa va fie de folos. smile.gif

Echipamentele.
In acvaristica nu se pot obtine rezultate bune fara utilizarea tehnologiei. La urma urmei, toti incercam sa oferim pestilor nostri cele mai bune conditii de viata, conforme cu necesitatile speciilor respective si cat mai apropiate de caracteristicile habitatului natural.

Incalzirea.
Pestii tropicali au nevoie de o apa cu temperatura intre 24 si 27 grade C, atfel incat orice acvariu de apa dulce tropicala necesita echipamente de incalzire.
Fltrele. In orice acvariu apa are nevoie de o filtrare permanenta. Filtru este cel care creeaza un circuit continuu si pastreaza apa curata. Datorita bacteriilor care raman stabile in materialul filtrant, excrementele pestilor sunt descompuse printr-un proces biologic, formand compusi nedaunatori.

Iluminarea.
Iluminarea artificiala este indispensabila, lumina fiind un factor decisiv in cresterea plantelor. Daca sursa de lumina nu este prezenta sau este prea slaba, plantele nu vor creste suficient. Si aparitia algelor poate fi cauzata de o iluminare necorespunzatoare. In general plantele au nevoie de 10-12 ore de lumina pe zi, conditie care poate fi satisfacuta de tuburi fluorescente cu lumina alba.

Plantele.
Plantele din acvariu au un rol decorativ, dar sunt importante si din alte motive. Ele produc oxigen, ajuta la descompunerea toxinelor produse de excrementele pestilor si servesc ca locuri de depunere a icrelor pentru unele specii, constituie ascunzisuri naturale si marcheaza limite teritoriale.

Plantele de fundal.
Toate speciile inalte de plante, cum sunt plantele-lujer, sunt potrivite pentru planul din spatele acvariului. Ele nu se extind mult in latime si cresc rapid.
Plantele de mijloc. Plantele luxuriante sunt foarte atragatoare pentru privitori, fiind folosite datorita aportului lor estetic.
Plantele de prim plan. Plantele de prim-plan trebuie sa fie plante care nu se dezvolta foarte mult in acvariu, neobstructionand astfel vizibilitatea.
Plantele plutitoare. Sunt plantele care formeaza ascunzatori pentru pesti si faciliteaza depunerea icrelor. Va sfatuim sa le rariti periodic, pentru ca pot ajunge sa ia lumina plantelor subacvatice.

Apa.
Paramerii optimi ai apei sunt la fel de mportanti ca si o dieta corecta pentru pesti. Exista mai multe motive pentru care apa de robinet nu este potrivita pentru acvaristica. In ea sunt adaugati mai multi aditivi, cum ar fi clorul, care sunt daunatori chiar si in concentratie mica. In plus in ea sunt deseori prezente metale grele care sunt nocive pentru bronhiile sesibile ale pestilor. Apa de acvariu trebuie sa fie intotdeauna tratata inainte de a fi folosita in acvarii.

Pedichiura in acvariu cu pesti

2009-01-01T18:05:00.001-08:00

Cum se poate asa ceva? Cu ajutorul unor mici pestisori denumiti Garra Rufa sau pestii doctori. Acestia sunt foarte populari in Turcia unde sunt folositi pentru a trata diverse boli de piele cum ar fi psoriazisul.

Pentru ca inlatura carnea moarta, in Virginia sunt folositi cu succes intr-un salon de manichiura-pedichiura. Proprietarul salonului, John Ho a introdus aceasta metoda inca din luna aprilie a acestui an si pana in prezent peste 5.000 de persoane au incercat serviciile pestisorilor. Nu s-a inregistrat nicio plangere din partea clientelor!

Ai incerca aceasta metoda sau ai incredere deplina ca o manichiurista s-ar descurca mai bine?

Spre deosebire de o manichiurista, pestii doctori nu pot sa manance decat carnea moarta pentru ca neavand dinti nu pot taia mai mult decat trebuie.

Fertilizarea plantelor de acvariu

2008-11-29T14:16:00.000-08:00

Acvaristica moderna nu poate fi conceputa fara fertilizanti. Ca si in cazul pantelor de apartament (aflate in ghivece) plantele din acvariul noustru ajung sa consume foarte repede substantele nutritive din apa si apoi incep sa moara daca nu primesc fertilizanti. Printr-o comparatie cu pesti se poate spune ca fertilizanti sunt hrana plantelor. Probabil ca nu de putine ori ati auzit de fertilizanti pentru plante de la acvaristi mai experimentati, de la vanzatorii din pet shop-uri, dar nimeni nu va explicat ce sunt acesti fertilizanti. Fertilizanti sunt solutii concentrate de marcoelemente si microelemente ce se adauga in apa pentru a sustine cresterea plantelor. In rauri si lacuri unde volumul de apa este foarte mare ploaile si izvoarele naturale produc pe cale naturala aceasta fertilizare, insa in acvariu atat macro cat si micronutrienti se consuma foarte repede si atunci suntem obligati sa intervenim pentru a nu pierde plantele. Macroelementele sunt cupru, bor, mangan, molibden, zinc, fier, nichel si clor. Daca despre azot, fosfor, potasiu, calciu, sulf si magneziu se poate afirma cu certitudine ca ele reprezinta macronutrienti nu acelasi lucru se poate spune si despre carbon, oxigen si hidrogen elemente despre care uni spun ca ar fi macronutrienti in timp ce alti spun ca ar fi elemente esentiale neminerale. Oricum conteaza mai putin in ce grupa incadram cel trei elemente, important este ca ele sa nu lipseasta din acvariu. Lipsa unor micro sau macroelemente genereaza deficiente de dezvoltare al plantelor sau in cazuri mai grave poate duce chiar la moartea acestora, insa nici excesul lor nu aduce nimic bun. Uneori cand aveam in apa o concentratie mare dintrun anumit microelemenste aceasta poate atrage dupa sine imposibilitatea plantei de a asimila alt micro sau macronutrient stopand dezvoltarea plantei sau determinand chiar moartea acesteia. Dar cel mai bine putem vorbi pe exemple concrete fapt pentru care am sa iau in parte fiecare micro sau macroelement sa vedem ce se intampla atunci cand lipseste sau se afla in exces in acvariul nostru.

O sa incepem cu microelementele si o sa le prezint in ordine prezentata mai sus pentru o asimilare mai usoara a finformatiei.

Despre Cupru (Cu) se stie de regula ca este toxic in concentratii mari si poate genera moarte pestilor. Deasemena pana acum probabil ati mai aflat ca majoritatea substantelor comercializate impotriva algelor contin sulfat de cupru si implicit cupru, fapt pentru care va ganditi ca nu are ce cauta in bazinul dumneavoastra. Intradevar nu are ce cauta dupa o concentratie de 0,03 mg/l, insa sub aceasta concentratie el are un rol determinat in stimulare cresteri prin faptul ca joaca un rol de catalizator in formarea hormonilor de crestere. Trebuie stiut faptul ca are un rol important in procesul de nitrificare si intarire al peretilor celulari, impiedica degradarea clorofilei. Daca se gaseste in exces impiedica asimilare fierului (Fe) incetineste sau chiar stopeaza cresterea radacinilor si duce la distrugerea clorofilei. Se poate recunoaste prin faptul ca frunzele sunt galbene. Atunci cand nu exista suficient Cu in apa se incetineste sintetizarea proteinelor si a hidratilor de carbon. Se poate observa prin faptul ca funzele se albesc la varfuri si se decoloreaza, iar uneori frunzele noi cresc rasucite.

Borul (B) regleaza actiunea hormonilor de crestere si poate fi gasit in pereti celulari sau in esteri hidrati de carbon. Lipsa sa duce la o crestere inceata, la necrozare varfurilor de radacina si la cresterea uneor frunze sau muguri deformati. Atunci cand se afla in exces clorofila de la nivelul frunzeleor este distrusa acestea din urma devenid galbene, cresterea radacinilor este stopata si apar carente de Fe.

Manganul (Mn) este si el un microelement cu multe functii in dezvoltarea sanatoasa a plantelor noastre jucand un rol foarte important activand enzimele ce participa la formarea clorofilei si la procesul de fotosinteza, la elaborarea de proteine si a vitaminei C. Excesul de mangan duce la aparitia unor pete de culoare maro inchis pe frunze si distrugerea clorofilei. Despre carentele de mangan se poate spune ca pot fi confundate relativ usor cu cele de fier datorita faptului ca atat cele de Fe cat si cele de Mn se manifeta prin albirea treptata a frunzelor si mai exact a spatiilor dintre nervurile acestora, in timp ce nervurile raman verzi. Totusi exista o diferenta intre cele doua manifestari si anume la carenta de Fe aceste spatii se albesc total in timp ce la carenta de Mn apar doar pete albe intre nervuri. Mai trebuie stiu faptul ca de multe ori carenta de Mn poate fi cauzata de un exces de Fe.

Molibden (Mo) face parte din compozitia unuor enzime cu rol in metabolismul acestora, iar ca functie principala am putea mentiona ca joaca un rol important in reducerea nitratilor inainte de asimilare. Atunci cand exista o carenta ritmul de crestere al plantei se reduce pana aproape de stopare deasemena fotosinteza este serios afectata. Pentru a identifica aceasta carenta este suficient sa va uitati la plante si veti observa un ritm de crestere mic, deasemenea planta nu mai atinge talia maxima, frunzele sunt de un verde pal si au forma de lingurita. Din pacate despre excesul de molibden inca mai caut materiale.

Zincul (Zn) ca microelement functioneaza ca activator de enzime si ajuta procesul de fotosinteza, iar atunci cand exista un exces de Zn se poate produce o carenta de Fe la plantele ce sunt sensibile la fertilizarea cu Fe. Carenta determina aparitia plantelor pitice cu o crestere foarte lente, iar in cazurile grave cresterea este stopata, iar planta moare.

Intr-un sfarsit am ajuns si la Fier (Fe), poate cel mai important microelement. Fierul este vital in formarea clororfilei, iar pentru asimilarea sa au loc procese deosebit de complexe, mai precis radacinile plantelor acidifica peretii propriilor celule si solul din imediata vecinanate crescand si facilitand absortia acestuia. Acesta in mediu acid si in prezenta unor molecule organice formeaza un agent chelat. Carenta de Fe se manifesta prin albirea frunzei intre nervurile verzi, iar daca carenta este puternica frunza se albeste si apoi se necrozeaza. In schimb atunci cand se afla in exces frunza capata o culoare de bronz.

Despre Nichel (Ni) si rolul sau in dezvoltarea plantelelor acvatice nu se stie mai nimic.

Si ultimul microelement este Clorul (Cl). Trebuie mentionat ca este vorba despre clorul in stare ionica, numai acesta are rol in viata plantelor, cel in stare gazoana este extrem de toxic atat pentru plante cat si pentru pesti. El ajuta reglare energiei electrolitice in timpul procesele fiziologice ale plantei. Mai pe intelesul vostru cat si al meu, cu ajutorul ionilor de clor se formeaza saruri ale diferitelor microelemente pesntru a putea fi transportate si utilizate in procesle fotosinteza si nu numai. Recunosc ca nu estiu sa ve explic exact cum functioneaza fapt pentru care ar fi indicat daca doriti mai multe detalii sa intrebati pe cineva specializat, un botanist sau chiar un chimist. Excesul de clor in stare ionica din apa duce la formale moleculelor de Cl care dupa cum stim sunt extrem de toxice atat pentru plante cat si pentru pesti dupa cum spuneam si mai sus. Carenta de Cl se manifesta prin decoloarea si moartea intr-un final a frunzelor tinere.

Dupa cum se poate vedea si mai sus unele microelemente au un rol mai mare in procesele fiziologice ale plantelor altele mai mic, dar asta nu inseamna ca ele pot lipsi din bazinele noastre daca vrem sa avem un bazin frumos, un colt de natura in casa noastra. Acum ca am terminat cu microelementele vom trece la tratarea macroelementelor. Si ca sa va usurez urmarirea postului in continuare vom considera carbonul, oxigenul si hidrogenul ca fiind macroelemente, cu alte cuvinte fiind vorba doar de o clasare diferita ne vom alatura celor ce sustin teoria cum ca oxigenul, hidrogenul si carbonul sunt macroelemente.

Carbonul (C), macroelement ce sta la baza materiei organice reprezinta circa 40% din continutul plantelor acvatice. Dupa cum se stie deja din procesul de fotosinteza plantele utilizeaza carbonul rezultat din descompunerea dioxidului de carbon (CO2), dioxid de carbon ce apare in apa in urma respiratiei pestilor, prin descompunerea materiilor organice sau prin aditia (dar despre aditia de CO2 vom discuta intro sectiune separata). Carenta de carbon se poate observa relativ usor, plantele au un ritm lent de crestere, frunze mici iar uneori fac un fel de depozite albicioare, dand senzatia ca frunza este transparenta. Excesul de carbon nu face rau plantelor, insa daca exista un exces de carbon automat exista si un exces de CO2 lucru ce duce la moartea pestilor.

Oxigenul (O) este cel ce asigura viata tuturor animalelor, dar in cazul plantelor este la fel? Ei bine, da! Si plantele au nevoie de oxigen pentru a trai. Pana acum stiati ca plantele consuma dioxid de carbon si elimina oxigen in timpul fotosintezei, dar cand nu au lumina procesul de fotosinteza se inverseaza, mai explicit plantele consuma oxigen si elimina dioxid de carbon. Excesul de oxigen trebuie evitat cu orice pret daca doriti sa cresteti plante naturale, el oxideaza micro si macroelementele cat si vitaminele ducand la carenta generalizata, deasemenea favorizeaza aparitia algelor si inmultirea acestora, iar in cazuri extreme poate duce la moartea lor. Carenta de oxigen poate aparea in urma unei suprapopulari cu pesti a acvariului, o plantare insuficienta, temperaturi mari ale apei (este stiut faptul ca cu cat este mai calda apa cu atat scade si concentratia oxigenului solvit din aceasta), filtre murdare, lipsa luminii si implicit a fotosintezei.

Hidrogenul (H) desi ca si carbonul sau oxigenul face parte din compozitia tuturor subtantelor ce stau la baza formarii plantelor nu se stie comportamentul plantelor atunci cand se afla in exces sau lipseste cu desavarsire.

Azotul (N) este deosebit de importat in transformare subtantelor anorganice in substante organice prin intermediul fotosintezei. In conditii normale azotul in sol se gaseste in forma organica sau minerala, insa sub forma organica plantele nu pot sa il absoarba, din aceasta cauza acesta va fi mineralizat prin amonificare si nitrificare de catre microorganismele din sol. In apa dupa cum deja se stie acest proces este asigurat de bacteriile Nitrosomonas si Nnitrobacter. In situatia in care exista o carenta de azot plantele cresc foarte mici, iar uneori frunzele capata o culoare verde pal sau galbuie, iar in cazurile extreme pot capata tente rosiatice. Excesul de azot se manifesta prin plantute subtirele, funze lungi de culoare verde inchis.

Fosforul (P) ca multe alte macroelemente este indispensabil in dezvoltarea planteler, el fiind resposabil cu cresterea radacinilor, a tijelor si a tulpinilor. Deasemenea joaca un rol important in formarea acizilor nucleici, deci in transmiterea de caracterelor ereditare, in fotosinteza precum si in reducerea glucidelor. Excesul de fosfor determina aparitia carentelor de fier si zinc, iar carenta de fosfor poate fi indusa de un pH foare mare sau foarte mic, de prezenta in concentratie mare a inonilor de sulfati sau nitrati sau de prezenta aluminiului si se manifesta prin frunze cu crestere lenta si cu o tenta violacee ori verde inchis.

Un alt macroelement cu o importanta deosebita este Potasiul (K). El este un factor determinant in absortia de cationi si acumularea proteinelor de hidrati, tot el este cel ce favorizeaza sinteza si depozitarea acizilor aminici de la nivelul plantei. Carenta acestuia determina incetinirea cresteri, micsorarea distantelor intre nodurile de pe tulpina, ingalbenirea frunzelelor dinspre margini spre mijlocul lor culminand cu necrozarea acestora. Carenta poate fi indusa de un exces de calciu sau azot in apa, sau poate aparea din cauza ca lipseste din mediu. Excesul de potasiu duce la carente de calciu si magneziu, in unele cazuri reactioneaza cu fierul determinand carenta acestuia.

Am ajuns si macroelementul ce este rezponsabil de mitoza, diviziune si cresterea plantelor prin activarea anumitor enzime si anume la Calciu (Ca). El este responsail si de mentinerea permeabilitatii membranei celulare si a integritatii acesteia si ajuta la neutralizarea achizilor organici. Carenta de calciu se manifesta prin ingalbenirea frunzelor uneori devenind brune culminand cu moartea acestora. Acest tip de carenta este destul de rar intalnita. excesul de calciu genereaza carente ale magneziului sau potasiului.

Desi in general Sulful (S) este considerat a fi toxic in cazul plantelor acesta joaca un rol hotarator in metabolizarea vitaminelor si este un element de baza in sinteza acizilor aminici. Carenta de sulf se manifesta prin dezvoltare incompleta a plantei, frunzele tinere au culoare galbuie, iar tulpinile devin casante si rigide. A nu se confunda cu cea a azotului care in principiu se manifesta la fel, diferenta consta in faptul ca in timp ce carenta de azot afecteaza cu precadere frunzele tinere, cea de sulf afecteaza planta in totalitatea ei.

Daca pana acum nu a reusit sa va uimeasca nici un macroelement cu siguranta o va face Magneziu (Mg) care de altfel este si ultimul macroelement din lista noastra si nu numai. Magneziul reglementeaza in jur de 300 de procese enzimatice, iar cele mai importante se refera la metabolizmul carbohidratilor. Face parte din clorofila influentand radical procesul de fotosinteaza, insa actiunea sa nu se opreste aici, el mai influenteaza si procese precum stabilizarea membranei celulare, sinteza proteinelor, zaharurilor si lipidelor, regularizeaza reducerea nitratilor si influenteaza absorbtia si transportul fosfatilor. Carenta magneziului se manifesta prin albirea treptata a frunzelor culminand cu necrozarea acestora. Aceasta carenta poate fi generata si de prezenta in exces a potasiului sau prin axfisierea radacinilor. Excesul de magneziu nu genereaza problema majore ca in calte cazuri, el doar scade rata de crestere a plantelor.
Citind cele de mai sus probabil v-ati dat seama deja ca fartilizarea joaca un rol extrem de important in cresterea plantelor de acvariu. Trebuie spus deasemenea ca o fertilizare reusita difera de la caz la caz, uneori subtantele de fertilizare mai slab cotate dau arandament in situatii dificile alte ori nu, deasemena nici liniile profesionale nu garanteaza succesul 100%. Pentru a avea succes in cresterea si inmultirea plantelor de acvriu trebuie in mod obligatoriu sa coroborati eforturile de fertilizare cu o iluminare corespunsatoare si aditie de CO2. Daca faceti fertilizare fara sa faceti analiza chimica a apei prin testele de acvaristica (teste ce se gasesc in pet shop-uri) riscati sa nu fertilizati suficient, iar plantele nu vor creste, sau sa adaugati mai mult decat ar trebui si atunci sa favorizati aparitia si dezvoltarea algelor. Lipsa CO2 din apa trebuie suplimentata prin aditie altfel plantele noastre nu vor creste si vor aparea tot felul de dezechilibre din cauza faptului ca nu vor consuma fertilizanti adaugati de noi. Deasemena dupa cum probabil stiti unele plante au nevoie de mai multa lumina decat altele, fapt pentru care trebuie sa avem grija ca putem asigura intregul necesar de lumina al plantelor, in cazul in care nu putem si am ales plante cu un necesar foarte ridicat de lumina, acestea nu se vor dezvolta corespunzator, iar fertilizarea va duce tot la alge.

Exista mai multe tipuri de prezentare a fertilizantilor pe piata de specialitate, cei mai uzitati sunt fertilizanti sub forma de solutii, ele fiind fabricate dupa anumite retete si se adauga in bazin in functie de cati litri are acesta. Este bine sa folosim recomandarile care sunt inscrise pe flacoane pentru a preveni posibilele intoxicatii atat asupra pestilor cat si asupra plantelor. Aceasta solutie realizeaza cu precadere fertilizarea prin frunze deoarece absortia lor se face prin intermediul frunze. O alta forma de prezentare ar fi substratul, el fiind pietris imbogatit cu diferite substante, asemanator cu pamantul de flori pentru ghivece pe care il gasin prin florari si nu numai. Aceasta varianta asigura o fertilizare foarte buna pentru plantele ce sa hranesc cu precadere prin intermediul ranacinilor (echinodorusi, diferitele tipuri de gazon). Despre aceasta forma de fertilizare trebuie stiut ca dupa ce a fsot pusa in acvariu trebuie acoperita cu pietrisi normal pentru a nu tulbura apa, dar in principal pentru a nu elibera substantele nutritive in apa. Atentie isi pierde propietatile in cel mult 1 an in functie de marca folosita. O alta forma de prezentare este sub forma de concentrate (pastile, conuri, bastonase), acestea se introduc in substrat langa radacina plantelor. Este o forma foarte buna de fertilizare atunci cand nu am folosit substrat fertilizat sau cand acesta si-a pierdut propietatile, insa pe termen lung nu reprezinta o solutie, efectele acestor concentrate fiind de scurta durata. Trebuie stiut ca nici o metoda nu exclude cealalta metoda de fertilizare, acvaristi de regula folosesc cele doua metode (solutii in apa, substrat) concomitent, datorita faptului ca toate plantele se hranesc atat prin radacini cat si prin frunze, diferenta facandu-se ca unele o fac mai mult prin frunze altele mai mult prin radacini. Fertilizarea nu exclude schimbul saptamanal de apa, sau mai bine spus chiar daca faceti schimburi de cate 10-30% saptamanal ele nu vor suplini fertilizarea, ele va vor ajuta sa mai eliminati din surplusul de nitrati, dar nu va putea tine locul unei fertilizari.

Iata cateva poza ale unor acvarii foarte frumoase in care combinatia dintre lunmina, CO2 si fertilizare a fost reusita:

Nu faceti fertilizare daca nu ati facut o analiza a apei inainte. Nu incepeti sa fertilizati din prima zi de la setup-ul acvariului, asteptati cel putin o saptamana pana la inradacinarea plantelor, fertilizarea este bine sa inceapa dupa aparitia nitratilor in apa (in urma incheieri ciclului azotului). Nu oxigenati excesiv atunci cand fertilizati pentru a nu induce favoriza algelor si pentru a nu determina oxidare nutrientilor din apa, facand astfel ineficienta fertilizarea.

Pestii de acvariu aduc noroc

2008-11-28T17:40:00.000-08:00

Persoanele care au in casa un acvariu cu pesti sunt calme, amabile si iubitoare de liniste. In plus, se spune despre ele ca au foarte mult noroc…
Asadar v-ati hotarat sa cumparati un acvariu. Nu numai ca aduc noroc, dar pestisorii ne incanta cu jocul lor tacut si frumusetea culorilor. Cand mergem la cumparaturi, trebuie sa tinem cont de spatiul de care va beneficia acvariu si de numarul de pesti pe care il vom cumpara. Nu cumparam un bol de sticla in care sa imgramadim cativa carasi. Pestii au nevoiue de spatiu pentru a se putea misca si respira in voie. Sa nu facem greseala de a amesteca mai multe specii de pesti, fara a cere sfatul unui crescator cu experienta pentru ca nu toate speciile sunt compatibile unele cu altele.
Acvariul se va spala si se va umple in proportie de 75-80%, cu apa care a fost lasata cel putin 12 ore la “decantat”. Apa de la robinet contine clor si poate imbolnavi pestii, la fel ca si apa fiarta si racita care nu mai contine substante nutritive.Inainte de prima utilizare si ulterior, periodic, acvariul si accesoriile trebuie dezinfectate cu o sokutie de permanganat de potasiu (nu detergenti de vase sau geamuri) si clatite apoi foarte bine cu apa rece.
Pentru amenajarea acvariului folosim doar nisip, pietris si plante speciale, care vor oxogena apa.
Stratul de nisip trebuie sa aiba cca. 4-6 cm grosime, iar nisipul sa nu fie prea fin.
Nu se ca folosi pietris colorat, deoarece substantele chimice din compozitia culorilor poate dauna pestilor. Se vor cumpara filtre de calitate (biologice, chimice sau mecanice) care vor curata apa de impuritati, un uncalzitor cu termostat, o pompa de aer si un sistem de iluminare artificiala (neon).
Pestii au nevoie de lumina tot timpul. Nu este recomdat sa stingem lumina, peste noapte, in camera in care se afla acvariul. Mai avem nevoie de un mincioc pe care sa-l folosim sa scoatem pestii din acvariu atunci cand il spalam si schimbam apa, sau cand acestia se imbolnavesc. Pentru scoaterea apei este necesar un furtun si o galeata curata. Totul trebuie sa fie curat.

Pesti acvariu

2008-11-14T14:25:00.001-08:00

Pesti de acvariu sunt intr-adevar foarte frumosi, dar ingrijirea lor necesita foarte multa rabdare si atentie. Un ingrijitor de pesti de acvariu trebuie sa fie atent la fiecare detaliu implicat in aceasta activitate, fara a neglija nici una dintre conditiile necesare dezvoltarii armonioase a acestor animale decorative.

Daca ne-am hotarat sa cumparam cativa pesti, trebuie pentru inceput sa avem foarte mare grija cum ii punem in acvariu. Pestii nu trebuie pusi direct in apa, deoarece acestea se adapteaza mai greu la schimbarile de pH. Mai intai trebuie ca punga in care au fost cumparati pestii sa fie lasta sa pluteasca in acvariu timp de 10-15 minute. Abia apoi se amesteca apa de transport cu cea din acvariu, iar pesti sunt lasati liberi inauntru. Tot din aceasta cauza a diferentei de pH nu se va schimba niciodata toata apa din acvariu, ci doar jumatate din volum.

In ceea ce priveste hrana, este foarte important ca pestii sa nu fie supraalimentati. In plus, hrana trebuie sa fie diversificata, evitand axarea pe un singur tip alimentatie.

Daca un peste se imbolnaveste, acesta trebuie scos din acvariu, deoarece daca este lasat inauntru ii poate imbolnavii si pe ceilalti.

In ceea ce priveste decorul, in nici un caz nu trebuie lasate in apa metale. Trebuie evitata si utilizarea melcilor si scoicilor ca obiecte de decor pentru acvariu deoarece acestea durizeaza apa. In plus, nu puneti in acvariu plante daca pestii pe care i-ati cumparat nu au plante in mediul lor natural.

La cat mai multi pesti sanatosi fi frumosi !

Plantele de acvariu si rolul lor

2008-11-14T14:24:00.000-08:00

Plantele intr-un acavriu sunt de o insematate ce nu trebuie negliajata, ele pot servi ca suport pentru depunerea icrelor, ascunazatoare pentru pui, ascunaztoare pentru pestii mai timizi (precum Discusul), ajuta la reciclarea anumitor substante din apa si nu in ultimul rand au importanta estetica, asigurand o frumusete aparte acvariului dumneavoastra. Insa cea mai importanta calitate a lor este aceea ca ele asigura oxigenul necesar pestilor dumneavoastra, prin procesul de fotosinteza (nu am sa va explic in ce consta acest proces, banuiesc ca stie toata lumea). Intr-un acvariu trebuie sa existe un echilibru intre plante (producatoare de oxigen solvit) si pesti, melci si alte vietuitoare ce consuma oxigenul solvit din apa si elibereaza dioxid de carbon. Si daca tot am vorbit de plante, am sa va spun ca ele se impart in doua categorii: inferioare si superioare .

Cele inferioare sunt bacteriile si nu au clorofila, implicit nu sintetizeaza oxigen, sunt cel putin la fel de importante precum cele superioare. Probabil ca va intrebati de ce? Pai este destul de simplu: aceste microorganisme descompun rezidurile pestilor si plantelor si reprezinta prima veriga in lantul trofic dintr-un acvariu. O parte din substantele rezultate din procesele de descompunere realizate de bacterii sunt folosite de fitoplancton, el reprezentand cea de-a doua veriga in lantul trofic al unui acvariu. Dar ce este fitoplanctonul? Pai de fapt si de drept el este reprezentat de totalitatea algelor din acavriu (si se gaseste in orice acvariu). Ce sunt algele? Algele sunt plante microscopice care se inmultesc prin diviziune directa si plutesc in apa (adica duc o viata planctonica). Desi au o densitatea mai mare decat a apei, ele plutesc datorita cililor cu care sunt prevazute sau a bulelor de aer. Fitoplanctonul este foarte importat intr-un acvariu, daca se inmultesc prea mult sau mor (indiferent de motiv) in masa, cantitatea de oxigen din apa scade. O alta importanta a fitoplanctonului este aceea ca larvele unor pesti se hranesc cu el. Iata cateva din algele cel mai des intalnite in acvariu: algele verzi (Chlorophyceae), algele albastre (Cyanophyceae), alge brune (Phaeophyceae), algele rosii (Rhodophyceae) si diatomeele (Diatomeae) sau algele aurii. In afara de cele verzi, restul sunt daunatoare, insa trebuie avuta grija ca nici cele verzi sa nu prolifereze. Pentru a combate aparitia lor sau a le distruge, reglati intesitatea luminii si/sau folositi subtante chimice concepute special (cereti inainte sfatul unui specialist). Exista si alege special cultivate in acvariu (Nitella flexilis), ele sunt folosite ca suport pentru depunerea icrelor, in cazul pestilor ovipari.

Plantele superioare se impart si ele in mai multe categorii, in functie de modul lor de viata: plante submerse (traiesc sub apa ), plante plutitoare (traiesc pe suprafata apei) si plate emerse (acestea se fiseza de solul acavariului si ies afara din apa). Plantele submerse elibereaza aproape intreaga cantitate de oxigen in apa, lucru pentru care sunt folosite cel mai des la amenajarea unui acvariu. Plantele plutitoare au radacina in apa si frunzele plutesc pe suprata ei, impiedicand patrunderea luminii in acvariu, fapt pentru care nu sunt prea apreciate si implicit folosite in acvaristica. Dar pentru ca au si ele frumuestea lor, in acavristica se folosesc speciile mici, ca: Lemna trisulca, Lemna minor, Lemna gibba, Sirodella polyrrhiza sau Azzola caroliniana. Atentie, sunt plante care se inmultesc usor, va recomand ca o data pe saptamana sa mai eliminati din ele. Oxigenul produs de ele este eliberat in aer, acesta fiind un alt dezavantaj al lor. Daca plantele plutitoare sunt folosite in proportie mica, plantele emerse nu sunt folosite deloc in acvaristica. Acestea au radacina mare si infipta adanc in nisip, tulpina lunga si frunzele mari iesind din acavriu. Ele se folosesc la amenajarea de paludarii sau iazuri.

Alegerea plantelor ce se protrivesc pentru acvariu dumneavoastra se poate face din magazine specializate, sub asistenta unui specialist si se face in functie de marimea acvariului, sistemul de iluminat si a speciilor de pesti pe care ii aveti sau urmeaza sa ii achizionati. Trebuie avuta in vedere atat necesitatile fizico-chimice (pH,duritate,temperatura) cat si pestii ce urmeaza sa ii introduceti in acvariu. Ce inseamana asta? Pai nimic mai simplu. Valorile pH-ului, duritatii si temperaturii plantelor trebuie sa fie aproximativ identice cu cele ale pestilor ce vor popula acvariul. Un alt criteriu este acela ca daca pestii dumneavoastra au obiceiul sa sape gropi (ciclizi) sau sa scurme solul acvariului (carasi, anumite specii de “sanitari”), trebuie sa alegeti plante cu radacini rezistente (la ciclizi se recomanda plantarea lor in ghivece). Nu uitati ca unele specii de pesti mananca si plante, fapt pentru care trebuie sa alegeti plante cu frunze groase, mari si rezistente. Iata cateva grupari de plante recomandate de Kaszoni (in ani 70) in functie de pesti care urmeaza sa ii introduceti in acvariu:

grup asiatic pentru anabantide: specii de Ambulia, feriga de apa (Ceratopteris), Hygrophila polisperma, specii de Cryptocoryne, iar ca plante plutitoare Pistia sau forma plutitoare a ferigi de apa;
grup asiatic pentru specii de Puntius: specii de Vallisneria, Ambulia, Cryptocoryne, Hygrophila, Acorus;
grup Asiatic pentru alte ciprinide (Danio, Esomus, Rasbora): specii de Ambulia, Nitella, Hygrophila, Vallisneria, Pistia;
grup Asiatic pentru ciclide (Etroplus): specii de Cryptocoryne si de Vallismneria;
grup African pentru ciclide ce scormonesc solul: specii de Valisneria, specii de Aponogetun, feriga de apa submerse;
grup sud-african pentru ciprinide si ciprinodontide ovipare: specii de Vallisneria, feriga de apa, Aponogetum, Nitella, Riccia, forme de ferigi plutitoare;
grup sud-african pentru caracid si ciclide mici: specii de Cabomba, Myriophyllum. Elodea, Heteranthera (Alternathera), Ludwigia si Vallisneria.
grup sud-american care rascolesc nisipul: unele specii de Sagittaria (sadite in ghivece), gramezi de Elodea ne sadite,la suprafata apei Azzola, Eichhornia;
grup sud-american pentru Pterophyllum (scalar), Symphysodon (discus) si Cichlasoma festivum: Vallisneria gigantean, specii de Sagittaria, specii de Echinodorus;
grup din America de Sud si Centrala (vivipari): specii de Myriophyllum, Cabomba, Nitella, Riccia, Ludwigia, Azolla, feriga plutitoare.
Probabil ca veti spune ca nu mai este de actualitatea aceasta lista, iar eu va dau dreptatelucruri au evoluat foarte in ultima 40 de ani de acvaristica, speciile de plante folosite in acvaristica sau inmultit, deasemena au aparut o multime de stiluri de aquascaping, eu am mentionat lista pentru a face o idee, voi sunteti liberi sa modificati sa adaugati si sa stergeti in functie de ce va place.

Si plantarea vegetatiei este un proces ce trebuie facut cu mare grija si atentie, pentru a ne bucura de un acvariu frumos si echilibrat. Primul pas in acesta operatiune este spalarea si dezinfectarea plantelor intr-o solutie apoasa de permanganat de potasiu. Odata terminata aceasta operatiune, ar fi bine sa cream o schema a acvariului privita de sus, pentru a ne ajuta la amenajarea lui interioara. Plantarea se face intr-un strat de nisip (desi eu sincer nu o recomand din cauza faptului ca nu da posibilitatea radacinilor sa respire) de circa 3-5 cm sau pietris cu granulatie mica 1-3 mm. Se face gaura cu degetul mare/aratator in sol si se introduce radacina plantei, in ea avand grija ca aceasta sa nu se indoaie. In cazul in care radacina este prea mare, se va taia cu o foarfeca bine ascutita (pentru a se eviata zdrobirea), in asa fel incat sa intre complet in gaura facuta de dumneavoastra.

Plantarea nu se face la voia intamplarii, ci se are in vedere ca plantele sa fie grupate pe specii, dimensiune, iar acolo unde situatia o permite (plante gen Cacomba) se vor grupa mai multe fire intr-o gaura sau ghiveci. Vegetatia se planteaza de regula cu radacina complet acoperita, mai putin in cazul vallisneriei (daca se astupa complet planta se sufoca).

Mai trebuie sa stiti faptul ca in functie de marime, ele vor fi asezate in felul urmator in acavriu: cele inalte in partea din spate, cele medii la mijloc, iar cele mici in fata. De regula partea de centru-fata a acvariului este lasata libera, aceeasta fiind spatiul de inot al pestilor, sau este plantata cu specii mici de plante, care nu vor creste mai mult de 5 cm. Speciile de plante cu frunze late, gen Echinorus amazonicus, vor fi plantate in zona mediana (si central daca se poate) a acvariului, ele avand nevoie de o suprafata mare de dezvolatare. Plantele care necesita mai multa lumina vor fi sadite in zonele intes luminate (de regula portiunea centrala a acvariului). Daca vom popula acavriul cu carasi sau ciclide, este bine ca plantele sa fie plantate in ghivece, pentru a preintampina scoaterea lor din radacina.

Acvariu de pesti in sfarsit la apa

2008-11-14T14:21:00.000-08:00

Dupa vreo luna jumate de constructie a curs si prima apa in acvariu, el insa inca mai asteapta pestii.
Datele tehnice sunt: 2600 x 700 x700 mm, 2 filtre Eheim Pro 3, UV 36W JBL, schimb apa la picatura.
Mai trebuie o gramada de bolovani si plante mari - echinodorus, anubias …
Viitori locatari: carasi aurii voalati, forma clasica. Daca aveti idei de unde pot lua cateva exemplare mari, v-as fi recunoscator.

Acvariul meu cu pesti

2008-11-14T14:19:00.000-08:00

Oameni buni, ati aflat de acvariul meu cu pesti? Stiu ca nu. Acuma va zic…

Acvariul meu cu pesti are filtru, incalzitor, lumina, bec, mancare pentru pesti, decoramente si, ultimul dar nu cel din urma, are o radacina de lemn care este pusa sa arate bine la acvariu. Am si aparat care face sa respire pestii. Firma lui e Tetratek. Si la acvariu si la restul lucrurilor.

Pestii mei sunt portocalii, sanitari si altii. Poate o sa va aratam si poze, daca vreti voi. Eu si cu ODU v-am pregatit si alte surprize. Da. Va zic: ODU e foarte ocupat. O sa-si predea o lucrare importanta.

ODU te rugam (hahaha): despre ce e vorba?!

ODU: e vorba despre lucrarea si admiterea mea pentru masterat…

Niki: Bine! Foarte bine! O sa-ti reuseasca! Prezic asta!

Heeey! Prieteni! Va zic ca am si pesti un pic mai lenesi dar frumosi. Am si pesti liniati. Unii cu ochi mari mari.

Va zic si despre scoala acum. O sa imi fac temele, am luat fb-uri si ieri a fost o tema foarte lunga. De la 4 pana la 8..

Nu stiu cat o sa fie de lunga tema de azi. Sper sa o termin cat mai repede. Trebuie sa fac pe un caiet liniute, trebuie sa colorez lucruri, trebuie sa fac pe alt caiet, sa exersez pentru ora de engleza, sa ma uit un pic peste cartea de religie.

Doamna invatatoare poate vine pe la mine, sa imi vada acvariul, desigur! Si Zu-Zu, mascota noastra! Si prietenul lui de incredere, BuBu. Zu-Zu este foarte racit pentru ca a stat foarte mult in geam, pentru ca catedra doamnei invatatoare este langa geam. A racit si vomita. Sper sa se faca mai bine. Poate da, poate nu. O sa vedem. Poate atunci o sa fie o stire in exclusivitate..

Pesti de acvariu

2008-11-13T14:52:00.001-08:00

Pesti de acvariu sunt intr-adevar foarte frumosi, dar ingrijirea lor necesita foarte multa rabdare si atentie. Un ingrijitor de pesti de acvariu trebuie sa fie atent la fiecare detaliu implicat in aceasta activitate, fara a neglija nici una dintre conditiile necesare dezvoltarii armonioase a acestor animale decorative.
Daca ne-am hotarat sa cumparam cativa pesti, trebuie pentru inceput sa avem foarte mare grija cum ii punem in acvariu. Pestii nu trebuie pusi direct in apa, deoarece acestea se adapteaza mai greu la schimbarile de pH. Mai intai trebuie ca punga in care au fost cumparati pestii sa fie lasta sa pluteasca in acvariu timp de 10-15 minute. Abia apoi se amesteca apa de transport cu cea din acvariu, iar pesti sunt lasati liberi inauntru. Tot din aceasta cauza a diferentei de pH nu se va schimba niciodata toata apa din acvariu, ci doar jumatate din volum.
In ceea ce priveste hrana, este foarte important ca pestii sa nu fie supraalimentati. In plus, hrana trebuie sa fie diversificata, evitand axarea pe un singur tip alimentatie.
Daca un peste se imbolnaveste, acesta trebuie scos din acvariu, deoarece daca este lasat inauntru ii poate imbolnavii si pe ceilalti.
In ceea ce priveste decorul, in nici un caz nu trebuie lasate in apa metale. Trebuie evitata si utilizarea melcilor si scoicilor ca obiecte de decor pentru acvariu deoarece acestea durizeaza apa. In plus, nu puneti in acvariu plante daca pestii pe care i-ati cumparat nu au plante in mediul lor natural.
La cat mai multi pesti sanatosi fi frumosi !

Calculatorul acvariu

2008-11-07T21:25:00.000-08:00

Ideile bune se confirmă pe YouTube. Acesta este principiul după care se ghidează americanii de la Puget Systems, care au postat, în urmă cu 1 an şi jumătate, un material video despre cum îţi poţi face singur un aşa-zis calculator-acvariu cu ulei mineral.
Considerând că este o inovaţie cu mare potenţial, Puget a anunţat marţi lansarea kit-ului “Do-It-Yourself”, ce conţine elementele principale pentru a-ţi construi un PC de acest tip.
Setul cuprinde unitate-bazin, suport pentru placă de bază, leduri de control, power switch, SSD hard-drive, cabluri de alimentare. Tot ce îţi mai trebuie sunt celelalte componente ale calculatorului (esenţiale de altfel), câteva bidoane de ulei mineral şi un pic de îndemânare.

De ce un asemenea computer?
Puget susţine că beneficiile deţinerii unui astfel de computer sunt inconstestabile: uleiul previne coroziunea componentelor, sistemul se răceşte mai eficient şi uniform şi, în plus, veţi fi invidiat pentru aspectul său neobişnuit.
Setul “Do-It-Yourself” pentru calculatorul-acvariu se poate comanda pe site-ul oficial al companiei producătoare, la preţul de aproape 315 dolari.
În final, Puget spune este important de ştiut faptul că alegerea de a avea un astfel de calculator este aproape ireversibilă: uleiul mineral este “dificil, dacă nu imposibil” de îndepărtat de pe componente.
Mai multe puteţi înţelege urmărind filmul de mai jos:

Pesti siamezi

2008-11-06T07:22:00.000-08:00

Atractia acvariului din Bangkok o reprezinta o specie de pesti numita Nile Tilapia, originar din zonele tropicale. Acvariul se poate mandri nu cu unul, ci cu doi reprezentanti ai acestei specii, chiar daca cei doi sunt uniti in zona stomacului.Desi pestii siamezi sunt o raritate in lumea acvatica, cei nascuti asa, printr-o sansa de una la un milion, neputand supravietui, nu este si cazul "fratilor" din Bangkok. Acestia au ajuns deja la varsta de opt luni si au supravietuit avand rolurile foarte bine stabilite, dupa cum informeaza "Daily Mail". In timp ce pestele situat deasupra, care are norocul sa inoate intr-o pozitie normala, isi protejeaza fratele de pericole, cel mic, care vede realitatea cu susul in jos, este cel insarcinat sa caute de mancare. Potrivit conducerii acvariului, pestii siamezi sunt perfect sanatosi. Reprezentantii speciei Nile Tilapia, pesti de apa dulce, pot ajunge pana la 60 de centimetri, ei fiind intalniti din Africa pana la Cape Horn.

Acvariu imens

2008-10-30T05:21:00.001-07:00

In imaginile de mai jos, puteti vedea un acvariu de pesti imens. Acvariul este pur si simplu gigant, si are o forma cilindrica cu un lift pe interiorul sau din cate am inteles. Mai multe informatii nu stiu sa va dau despre acest acvariu, dar probabil ca este pe undeva prin China sau Japonia.

Pesti ciudati

2008-10-30T04:50:00.000-07:00

Dupa postarea video cu pesti ciudati, acum va prezint si niste poze cu pesti si vietati acvatice ciudate. Vietatile din imaginile de mai jos, au fost aduse de valurile tsunami la dezastrele din Asia. Se spune ca sunt pesti ce au suferit mutatii, sau specii care inca nu sunt cunoscute de om, deoarece traiau in cele mai adanci ape, unde omul nu a ajuns inca, personal eu inclin spre a2-a varianta.

Pesti ciudati video

2008-10-30T04:46:00.000-07:00

Un filmulet cu niste specii de pesti necunoscute, pesti foarte ciudati. Urmariti filmuletul mai jos:

Bataie intre pesti

2008-10-30T04:35:00.001-07:00

In filmuletul de mai jos, puteti urmari o bataie reala pentru suprematie intre pesti:

Galerie foto corali

2008-10-30T04:24:00.000-07:00

Admirati in imaginile de mai jos, o galerie suberba de corali:

Echipamentele pentru realizarea unui acvariu

2008-10-30T04:21:00.000-07:00

Acesta nu este un hobby ieftin dar de cele mai multe ori noi incercam prin puterile noastre sa reducem costurile utilizand o gramada de lucruri facute de mana noastra. Iata cativa pasi minimi care ar trebui urmati in vederea realizarii unui acvariu de recif. In primul rand alegerea unui acvariu, dimensiunea acestuia cat si plasamantul lui in locuinta unde va gazdui reciful. Dupa ce va veti hotara la dimeniunile lui, ar trebui sa calculati greutatea suportata de casa sau apartamentul unde urmeaza a fi amplasat, luand in considerare faptul ca urmeaza a fi umplut cu piatra, viitor postament al coralilor, sticla acvariului cat si suportul sau masa unde urmeaza a fi pozitionat. Iata o lista minima a componentelor unui acvariu de recif pentru o functionare adecvata:
1. Lumina - unul din factorii importanti la un acvariu de recif.
2. Spumatorul sau protein skimmerul - filtrare importanta a unui acvariu de recif, ajuta la eliminarea compusilor organici si anorganici din apa.
3. Filtrarea biologica si mecanica - se poate realiza intr-un acvariu cu camere separate situat sub acvariu de recif, unde apa trece prin mai multe camere filtrante umplute cu spartura de coral, bioballs-uri, vata perlon, burete, carbune activ. O componenta importanta in filtrarea biologica se va realiza prin aportul de piatra vie (Live rock) o componenta importanta a unui acvariu de recif.
4. Sump-ul - sau acvariu de filtrare este situat sub recif sau in apropierea recifului. In acesta se pot ascunde o parte din echipamentele acvariului.
5. Osmoza - instalatia de osmoza pentru prepararea apei.
6. Pompa recirculanta - ajuta la readucerea apei in acvariu dupa ce trece prin sistemul de filtrare din sump.
7. Pompe de valuri - ajuta la mentinerea unui mediu plin de curenti simuland mediul natural.
8. Teste - kit test calciu, magneziu, nitrati, fosfati.
Echipamente optionale
8. Refugium - un bazin plin cu alge legat la sistem prin care apa recifului trece.
9. Pompa peristatica cu senzor - ajuta la completarea automata a apei evaporate.
10. Reactor de calciu cu sistem de co2 si ph controller - pentru mentinerea constanta a valorilor de calciu si ph in acvariu marin.
11. Kalkwasser - inlocuitorul mai accesibil al reactorului, dar cu functii si proprietati diferite fata de acesta. Nu este la fel de precis ca si reactorul.
12. Sistemul de racire al apei - Chiller - racitor, ajuta in perioadele calde ale anului mentinerea unei temperaturi constante a apei din acvariu (depasirea valorilor de 28-29 de grade pe timp indelungat intr-un acvariu de recif dauneaza si chiar distruge coralii si fauna acestuia).
13. Pompe de dozare - se folosesc la dozarea egala a unor elemente necesare acvariului de recif, magneziu, calciu, tarce elements, strontium, iod, flor, bor.etc
14. Lampa UV.
15. Ozon.

Marea bariera de corali

2008-10-30T04:16:00.000-07:00

Marea bariera de corali include peste 2900 recifuri in jurul a 950 insule, intinzandu-se pe 2300 km de-a lungul costei Queensland, la est de Australia, fiind una din minunile naturale ale lumii si cel mai mare ecosistem. Aceasta adaposteste peste 1500 specii de pesti, peste 350 specii de corali duri si o treime din coralii moi ai lumii.
Peste 2 milioane de turisti vin anual sa viziteze recifurile de corali, aducand un profit imens economiei Australiei.Reciful poate fi socotit cel mai mare organism viu de pe Pamant. El e alcatuit din numeroase colonii de corali. Recifurile de corali se numara printre cele mai primitive si vechi forme de viata, fiind pe Pamant de cel putin 500 milioane de ani.Un recif de corali ia nastere dintr-un substrat de mineral dur, numit carbonat de calciu, care se depune pe fundul marii. Datorita biodiversitatii, apelor limpezi si calde, pentru australieni, Marea Bariera de Corali constituie a opta minune a lumii. Pe Pamant se disting trei tipuri de recife de corali, iar aceste formatiuni vii nu pot trai decat la cel mult 30 de metri adancime. Primele colonii se formeaza in apropiere de tarm, dar odata ce nivelul apelor creste sau se adanceste fundul oceanului, se dezvolta noi colonii peste scheletul coralilor morti. Aceste formatiuni vii sunt amenintate de schimbarea climatica, iar 50% din recifele de corali de pe glob sufera deja.

Pinguinul

2008-10-30T04:14:00.001-07:00

Pinguinul face parte dintr-un gen de pasari acvatice palmipede (cu degetele picioarelor in forma de palma), cu ciocul lung si aripile scurte, servindu-i ca inotatoare.
Cu mersul lor leganat, pieptul alb si spatele negru, pinguinii arata ca niste pitici imbracati in camasi si costume. Traiesc in special in apropierea malurilor inghetate din insulele Antarcticii, Noii Zeelande sau in insula Galapagos, fiind aproape singurii locuitori ai acestor locuri unde temperaturile coboara pana la – 600 Celsius!
Sunt foarte bine adaptati la frig, datorita unui strat gros de 4 centimetri de grasime, sub penele dese si lungi care acopera corpul. Aripile scurte ii ajuta foarte mult la inot, pinguinii putandu-se deplasa la mari adancimi cu viteze ce depasesc si 60 de kilometri la ora! Traiesc in colonii de sute sau chiar mii de familii, se recunosc si comunica prin strigate ascutite si sunt rareori atacati de dusmani, pe uscat sau in apa.
Cel mai mare dintre pinguini este pinguinul imperial, un nume pe masura lui: are o inaltime de 1,20 metri si o greutate de 20 - 45 kilograme. Penajul isi pastreaza aceleasi culori - alb pe burta si negru pe spate, in primii ani ai vietii. Ca adult, penele din jurul gatului pinguinului imperial devin galbene, apoi portocaliu-inchis, odata cu inaintarea in varsta.
Ouale de pinguin imperial - cam de 2 - 3 ori mai mari decat cele de gaina - sunt depuse direct pe pamant, printre stanci si bolovani. Locul ales nu are o prea mare importanta, singurul motiv care justifica denumirea de cuib fiind acela ca pinguinii aduna in jurul oualor pietre si roci, pentru a le proteja de vant si de alti pinguini. De clocirea oualor se ocupa masculul, in cele 62 - 66 de zile de pe an. In tot acest timp, imperialul pierde aproape jumatate din greutatea corpului.
Referindu-ne la greutatea acestor pasari, trebuie spus ca depinde in mod direct de temperatura. Astfel, cu cat este mai frig, cu atat pinguinii sunt mai mari, deoarece - stratul de grasime si penele crescand - rezista astfel mai bine la frig.
Desi majoritatea pinguinilor sunt foarte sociabili si familisti, cei imperiali fac exceptie de la regula, 8 din 10 perechi despartindu-se dupa numai un an. Cei care trec totusi de aceasta perioada vor forma familii, dand nastere la 1 - 2 pui pe an. Micutii pinguini sunt foarte galagiosi, iar strigatul lor - asemanator cu piuitul puilor de gaina - este singurul mod prin care sunt recunoscuti de parinti. Devin independenti dupa numai cinci luni, cand penele lor au crescut suficient pentru a le tine de cald.
Putin mai mic in inaltime (avand aproape un metru), regele-pinguin se diferentiaza de cel imperial prin ciocul mai lung si culoarea portocalie a penelor nu numai de pe gat, dar si pe piept. Hrana sa este formata din crustacee, pesti mici si plancton. Singurul pericol aparut in timpul pescuitului subacvatic este adus de leoparzii-de-mare (un fel de foci mai mari), de care “fug” inotand cu o viteza foarte mare. O alta calitate care ii ajuta sa nu fie vazuti de rechini, balene ucigase sau alti dusmani din apa este coloritul penelor. Motivul este simplu: de sus, i se vede spatele negru - culoare greu de depistat in adancul apei, unde este intuneric; de jos, se vede pieptul alb, de aceeasi culoare cu razele soarelui reflectate in apa.
Pinguinul Adelie este tot un singuratic locuitor al insulelor Antarcticii, numele sau venind de la cel al sotiei unui mare explorator francez, care a descoperit si studiat prima data aceste pasari, in 1840. Dintre toate rasele, pinguinii Adelie sunt cei mai harnici. Odata cu venirea primaverii, chiar daca gheata de la mal inca nu este topita, ei sunt primii care apar pe tarmurile inghetate pentru a-si face cuiburile. Strang cu atentie toate pietricelele pe care le gasesc - culese cu ciocul - si le asaza una peste alta, facand niste ziduri circulare ce pot atinge si jumatate de metru inaltime! Lucru care ii va face pe pinguinii sositi mai tarziu sa le fure din pietre, in timp ce “proprietarul” este ocupat sa alunge alti hoti.
Pinguinii Adelie sunt foarte sociabili si cel mai des intalniti in Antarctica. Exista cazuri in care - din cauza frigului puternic - s-au gasit cuiburi in apropierea zonelor populate de oameni, chiar la cateva sute de metri de casele acestora. Acest fapt se intampla si din alt motiv: pinguinul Adelie este mai pretentios decat cel imperial in ceea ce priveste locul in care isi face cuibul, preferand zonele cu mai multe pietre si bolovani, decat stancile sau gheata. Iar Antarctica este acoperita de gheata aproape tot timpul anului, in proportie de 98%.
Dintre pinguinii mici face parte si pinguinul cu creasta, numit si topaitorul de pe stanci. Aceasta pasare de numai 3 kilograme si 50 de centimetri inaltime are in varful capului un mot - asemanator cu o creasta - divers colorat, ciocul rosu-portocaliu si ochii rosii. Si merge, dupa cum ii spune numele, topaind. Prefera locurile in panta, cu putina vegetatie sau stancile pentru a-si face cuib, unde femela depune doua oua. Fiind mai putin rezistenti la frig, traiesc in insulele cu clima mai calduroasa din nordul Antarcticii si din sudul Americii de Sud.
Pinguinul albastru este cel mai mic dintre toate rasele, cantarind nu mai mult de un kilogram si avand o inaltime de numai 25 de centimetri. Traieste in sudul Australiei si in Noua Zeelanda si isi face cuibul in scorburi si tuneluri. Iese doar noaptea pentru a se hrani - obicei unic printre pinguini, de aceea este vazut foarte rar. Fata de oameni, pinguinul albastru este cel mai sociabil, traind in cuiburi facute in pamant chiar sub case sau in pietrisul de langa sinele de cale ferata. Chiar si cutiile de lemn puse special de oameni in paduri devin un culcus foarte primitor pentru micutul albastru.
De asemenea, aceasta rasa este si cea mai fidela in ceea ce priveste familia. Astfel, in majoritatea cazurilor, puii de pinguin albastru ajunsi la maturitate se intorc in preajma cuibului parintilor, loc in care vor naste si vor creste viitorii lor pui. Departarea fata de malurile inghetate si traiul in apropierea zonelor mai populate ii aduce pinguinului albastru si dezavantaje, deseori cuiburile lor fiind atacate de vulpi, nevastuici sau chiar caini.

Crocodilul

2008-10-30T04:11:00.002-07:00

Crocodilii au descendenti inca de acum 240 de milioane de ani. Pana in prezent se cunosc 23 de specii de crocodili. Toate apartin familieie Crocodylidae
Crocodilul mascul poate atinge si peste trei metri lungime in timp ce femela rareori depaseste doi metri. Exista si unele cazuri, de crocodili uriasi care pot atinge 5 sau 6 metri lungime (crocodilul de apa sarata).
Atata masculul cat si femela traiesc aproximativ 15 ani. Crocodilii traiesc in regiunile tropicale din Africa si Australia in timp ce Aligatorii traiesc numai in America de Sud si America de Nord. Nu traiesc deloc in Europa.
Nasterea si dezvoltarea puilor
»La patru saptamani de la imperechiere femela depune ouale iar dupa trei luni pui fac primii pasi. Cuiburile in care sunt depuse ouale sunt facute pe malurile raurilor, pe plaje, aproape de apa pentru ca puii sa fie bine protejati de atacatori. Femela isi foloseste toata energia pentru a-si apara puii. Femela depune intre 30 si 60 de oua, apoi camufleaza cuibul. Petrece putin timp acolo pentru a nu atrage atentia pradatorilor care ar putea manca ouale.
»Dupa 3 luni femela verifica cuibul. Puii ies din oua. Au intre 85 si 115 grame. Sunt victime ale ratonilor sau coatilor care ii pot manca usor in momentul cand ies din oua. In general s-a constatat ca numai 10% - 15% din pui supravietuiesc. Cand ies din oua puii au o rezerva de hrana pentru 4 luni. Pentru ai proteja la inceput femela ii cara adeseori in gura. La inceput puii sunt neindemanatici in apa, dar stau aproape de mama lor. Cand se indeparteaza pot fi in pericol deoarece pot fi prada usoara pentru animalele din rau. Cresc lent, cu doar 25-30 cm pe an. La 3 ani vaneaza pesti mici si insecte, care devin principala lor sursa de hrana.
»La varsta de 8 ani pot atinge deja 2 metri lungime. Se hranesc cu pesti mari, broaste, pasari, serpi si chiar cu animale terestre care traverseaza raul sau care se adapa pe marginea raului. La aceasta varsta pot ataca si oameni. Ataca prada imediat dupa ce aceasta a intrat in apa, urmandu-si instinctul de a ataca. Crocodilul sfasie efectiv prada prin rasucire apoi inghite bucatile intregi, nemestecate. Daca raul este traversat de o turma de antilope, puilor le este greu sa captureze ceva astfel ca depind de hrana pe care si-o procura de la prazile obtinute de crocodilii dominanti. Oamenii se tem de ei iar braconierii ii vaneaza.
Alte informatii
»Pe uscat crocodilii sunt mai lenti decat in apa. Narile se afla in partea de sus a botului pentru a putea respira in apa iar ochii care sunt foarte sensibili la obiecte au o membrana transparenta care ii protejeaza sub apa. La rasarit crocodilii urca pe mal unde se odihnesc si se incalzesc la soare. In Australia crocodilul este specie protejata iar vanarea lor este interzisa prin lege. Ei sunt considerati foarte importanti pentru balanta ecosistemului.

Caracatita

2008-10-30T04:11:00.001-07:00

Caracatita este un animal marin nevertebrat (adica nu are coloana vertebrala si nici un alt fel de oase), facand parte din increngatura molustelor.
Este vorba despre acele animale cu corpul moale (de cele mai multe ori aparat de o cochilie), care au de obicei un singur picior musculos. Printre aceste rude mai indepartate ale caracatitei - molustele - se numara melcul si unele scoici
Dar, dintre moluste, caracatita este inclusa in clasa cefalopodelor, adica a acelor animale care au in jurul capului (mai exact, al gurii) brate tentaculare (prevazute cu ventuze), care servesc la pipait, la apucat prada si uneori la deplasare.
Din aceasta clasa mai fac parte sepia si calmarul, care au insa zece tentacule, fata de cele opt ale caracatitei, dar le lipseste complet cochilia (sau carapacea), pe care au “pierdut-o” in timpul milioanelor de ani in care au evoluat. Tot in timpul acestei evolutii, “piciorul” (ca de melc) s-a transformat in brate.
Caracatita traieste in adancuri, foarte aproape de fundul marilor (in special al celor din zonele tropicale) sau al oceanelor, gasindu-si adapost in niste “vizuine” formate de apa in stanci, in nisip sau sub bolovanii din larg

Are, ca toate molustele, un corp moale, din care pleaca direct opt brate, acoperite cu doua randuri de ventuze. Daca isi pierde unul dintre aceste tentacule, de cele mai multe ori ii creste altul, la loc

La cele mai multe dintre cele peste 150 de rase de caracatite cunoscute, culoarea pielii sale este inchisa, maro-negricioasa, dar destule dintre ele isi pot schimba nuanta, pentru a se ascunde sau a exprima o intentie. Marimea lor este si ea variabila: cele mai mici au numai cativa centimetri (caracatitele din Sri Lanka), iar cele mai mari pot ajunge pana la 10 metri (rase care traiesc in Oceanul Pacific).

Cele mai multe dintre ele cantaresc cateva zeci de kilograme (o medie de 45), dar suratele lor uriase pot avea o greutate de pana la 200 de kilograme.

Dintre toate nevertebratele, caracatita este cea mai “inteligenta”, fiind dotata cu un sistem cerebral complex, un fel de creier care o ajuta sa rezolve cele mai multe dintre problemele sale de existenta.

De asemenea, ea mai are o metoda specifica si foarte eficienta de a se apara de dusmani: cand este atacata, elimina in jurul sau o substanta inchisa la culoare, care innegreste apa, ajutand-o astfel sa dispara din zona periculoasa. Mai mult chiar, unele dintre caracatite secreta o astfel de substanta care poate paraliza pradatorul.

In schimb, este complet lipsita de auz, dar dotata cu o vedere foarte buna, comparabila ca nivel de perfectiune cu cea umana. Ca majoritatea animalelor acvatice, caracatita respira cu ajutorul branhiilor, luand oxigenul direct din apa.

Tot o astfel de circulatie a apei de tip “sifon” o pune in miscare: caracatita absoarbe lichid, apoi il elimina cu presiune - si asa se deplaseaza. Acesta nu este, insa, unicul mod de deplasare, tentaculele fiind de asemenea utilizate ca pentru “inot”.

Caracatita este un animal carnivor, hrana sa preferata fiind molustele mici, crustaceele, crabii, unele specii de pesti si melcii marini.Pe cele mai multe dintre victimele sale le ademeneste schimbandu-si culoarea corpului si devenind astfel aproape invizibila in locul in care sta la panda. La momentul potrivit, cand prada se apropie suficient, isi intinde tentaculele - foarte mobile - si isi imobilizeaza victima.In cazul vietatilor mai dezvoltate (mai mari sau mai inteligente), atacul este sustinut cu ajutorul substantei veninoase care le paralizeaza.

Caracatitei ii place singuratatea. De obicei, traieste fara alte “rude” prin apropiere, cu exceptia perioadei in care se apropie venirea pe lume a puilor Atunci, ea depune un numar imens de oua (de ordinul sutelor de mii!), din care ies puisori de 3 milimetri

De cand depune ouale si pana cand puii cresc suficient cat sa se descurce singuri (adica o perioada de la 25 la 60 de zile), “mama” nu mananca aproape nimic, ocupandu-se in permanenta de oxigenarea si hranirea acestora, cu ajutorul “sifonului” sau.

Aceasta infometare teribila ii pune in pericol viata caracatitei-mama, ea supravietuind in prea putine dintre cazuri Chiar si cu acest sacrificiu extrem, dintre sutele de mii de pui iesiti din ou, numai doi sau trei reusesc sa supravietuiasca si sa devina adulti...

Broasca testoasa

2008-10-30T04:09:00.001-07:00

Brosaca trestoasa cu capac sau broasca cu capac, este raspandita in nord-vestul Africii, Bazinul Mediteranean, Asia Mica si Peninsula Balcanica. La noi in tara se intalneste indeosebi in Dobrogea.
De talie mijlocie, la varsta de adult poate ajunge la 20-30 cm. Capul, gatul si membrele se pot retrage in totalitate sub carapace. La toate animalele mai in varsta, carapacea este mai bombata iar in partea posterioara este mai latita, spre deosebire de tineret, la care carapacea este mai putin convexa si cu contur aproape circular.
Culoarea carapacei este galbena sau galben-verzui, iar marginile si chiar unele zone pot fi de culoare brun inchis. Plastronul este ornat cu pete intinse de culoare maronie, pe un fond de culoare galben-versui deschis.
Coadaeste scurta si fara varf cornos. Pe ambele parti ale cozii se gaseste cate un tubercul cornos. Masculul are cloaca anala mai proeminenta, iar plastronul mult mai concav comparativ cu al femelei.
Broastele testoase cu capac coabiteaza in locuri uscate, insorite, pe dealuri cu inaltimi reduse si vegetatia bogata, dar se intalnesc frecvent si in paduri. Este un animal foarte agil, care in timpul zilei se deplaseaza permanent dupa hrana, iar noaptea si in timpul zilei cu temperaturi ridicate, se adaposteste in tufe, intre pietre, in mici pesteri sapate in stancile calcaroase etc.
Hrana este in exclusivitate vegetala, consumand frunze, fructe, flori si cu totul accidental, rame si melci. In conditii vitrege de trai poate deveni chiar coprofaga sau consumatoare de pamant cu un continut ridicat de substante organice.
Avand o carapace foarte solida, are in general putini dusmani si acestia mai ales in perioada de tineret, cand carapacea este mai moale, aceasta intarindu-se odata cu varsta. In iunie, femela depune 2-5 oua, cu coaja tare, ce vor ecloza in august sau septembrie. Uneori, puii intra direct in hibernare pana primavara viitoare.

Calutul de mare

2008-10-30T04:07:00.002-07:00

In tufele de mare, la o distanta mica de tarm, se intilneste un pestisor curios-calul de mare, masurind 10-12 cm. Pare o figura de sah colorata in brun-roscat pe o parte si mai albicioasa pe cealalata. La calul de mare interesanta este reproducerea.

Astfel, in mai-iulie femela isi leapada icrele in punga masculului. O data fecundate, dupa citeva zile din ele eclozeaza puii, pe care barbatusul ii protejeaza 2-3 saptamini in punga de sub abdomen, apoi ii lasa sa-si vada singuri de rosturile vietii .

Curios este si faptul ca acest peste are aceleasi insusiri caracteristice ca si cameleonul, si anume de a-si schimba culoarea pielii si de a-si misca ochii independent unul de altul.

Calul de mare nu prezinta nici o importanta economica; in general biologia acestui peste este foarte interesanta si multe dintre comportarile lui nu au fost inca studiate.

Pestele zebra

2008-10-30T04:07:00.001-07:00

Este un pestisor cunoscut in lumea acvaristilor sub numele de zebra sau rerio. Nu exista acvarist care sa nu fi vazut acest peste ornamental, ce se afla in vesnica rniscare.
El nu depaseste 5 cm si traieste in carduri care nu se destrama decit in momentul hranirii. Aceste carduri caracterizeaza comportarea lor nu numai in acvariu, ci si in apele naturale din tara de bastina.
Zebra este indragita nu numai de acvaristi, ci si de spectatorul care viziteaza pentru prima data un acvariu populat cu aceasta specie. Ea isi are obirsia in provinciile indiene Madras si Bengal, de unde in anul 1905 a fost adusa in Europa de catre P. Matta Lankwitz. In India, acest peste traieste in apele statatoare sau lent curgatoare, inotind in carduri in straturile superioare, printre tulpinile plantelor tropicale.
Datorita coloritului viu, este repede reperat de catre pestii rapitori, lucru ce a determinat dezvoltarea instinctului de conservare: in apele natale, in caz de pericol, se ridica spre suprafata apei, ascunzandu-se sub frunzele protectoare ale plantelor. Acest instinct l-a pastrat si in acvariu.Corpul pestelui este brazdat cu dungi longitudinale de culoare portocalie-aurie si albastra, care se succed. Aceste dungi incep pe operculul pestilor (capul fiind de culoare albastra) si se termina pe inotatoarele caudale.
Dorsala si anala sunt si ele brazdate de aceste dungi bicolore longitudinale. La exernplarele mature, dungile sunt putin mai deschise, mai albicioase pe partea ventrala. Exista si o varietate de zebra la care dungile aurii sunt mai late decit cele de culoare albastruie. Se observa si un dimorfism sexual: femelele au corpul mai gros, in special la burta, iar dungile longitudinale de la mijlocul corpului sunt mai late decit in partea posterioara sau la baza cozii. Masculii au corpul mai zvelt, iar coloritul putin mai inchis decit femelele. Marginea posterioara a inotatoarei dorsale este tivita cu negru. Ambele sexe au mustati asemanatoare unor firicele fine
Desi zebra este un peste putin pretentios (intr-un bazin de 5-6 l de apa se pot creste 3-5 pestisori), daca dorim sa-i cream un mediu placut, trebuie sa avem in vedere caracteristicile apelor originare, din Madras sau Bengal: insorite, subtropicale si cu anumite proprietati fizico-chimice. Astfel, dupa experientele acvarofililor nostri, se recomanda ca adincimea apei din acvariu sa fie de 25-30 cm, fundul acoperit cu nisip mai grosier si cu putin pietris de marimea mazarii. Se recomanda sadirea urmatoarelor plante: Myriophyllum, Vallisneria si Fontinalis, fixate cu pietris mai marisor. Apa acvariului trebuie sa aiba o temperatura de 20-23 gradeC, sa fie curata si aerisita, cu bule fine. De mentionat ca acest peste suporta scaderea temperaturii apei pina la 190 gradeC si incalzirea ei pina la 300 gradeC. Aceste situatii trebuie insa evitate. PH-ul apei va fi de 6,5-8 Si duritatea de 8-100D.G. Mediul acvatic neutru este cel mai indicat.
Zebra consuma cu pofta chiar si hrana uscata. Prefera dafniile, ciclopii si bosminele. Dupa ce se lanseaza hrana vie intr-un acvariu populat cu mai multe specii, zebrele sunt primele care inghit rapid o multime de dafnii chiar din straturile superioare ale apei. Daca dafniile cad la fund, situatia se schimba zebrele vaneaza in continuare cu rapiditate hrana vie in straturile superioare, iar jos, la fundul bazinului, se hranesc celelalte specii. De multe ori zebra smulge hrana preferata, cu o repeziciune formidabila, chiar din gura altor pesti.
Se reproduce foarte usor in acvariu. In acest scop se poate folosi un vas tumat din sticla (bai de sticla sau bazine de sticla de acumulatoare sau de baterii) incolora, in care coloana apei va fi de 15-18 cm , astfel incit deasupra cuibului constituit din plante sa mai ramina un strat de apa de 4-5 cm grosime. Plantele se fixeaza cu pietricele, iar apa se aeriseste bine timp de o zi. Pentru asigurarea reusitei reproducerii se recomanda urmatoarea proportie a sexelor: o femela la trei masculi mai tineri sau doi mai batrani. Pentru a forta femela sa paraseasca desisul de p1ante. masculul depune de multe ori eforturi deosebite, ademenind-o sau chiar fortind-o sa-si paraseasca ascunzisul. Uneori ea se preface ca paraseste acest loc, pentru ca in clipa urmatoare sa se intoarca. Pe neasteptate, parca satula de insistentele masculului, femela incepe sa-1 fugareasca in jurul "cuibului". Aceasta goana prin bazin devine din ce in ce mai agitata si mai rapida; pestii inoata lipiti cap linga cap, corp linga corp, cu miscari de o simultaneitate perfecta. Jocul prenuptial devine tot mai intens, femelele expulzind icrele in portii mici, de 20-30 de bobite, care sint fecundate inca in timpul inotului. La o reproducere, femelele depun uneori 200-300 de icre in acvariul incepatorului nu ramin decit acelea care scapa din gura parintilor, care-si consuma propriile icre chiar in timpul reproducerii. Problema se rezolva prin scoaterea din acvariu a reproducatorilor la timpul potrivit, adica dupa terminarea jocului nuptial, care nu dureaza mai mult de o ora.
Larvele eclozeaza dupa 26-48 de ore de la fecundare, in functie de temperatura apei. Ele atirna pe plante sau pe geamul acvariului ca niste betisoare mici, de 5-6 mm lungime. Dupa 3-5 zile incep sa inoate activ si sa vineze infuzori. In ordinea preferintei alevinii consuma Rotatoria, naupli de Cyclops sau de Artemia, mici crustacee etc. Daca au fost bine hraniti, la virsta de 3 Iuni devin maturi din punct de vedere sexual, iar la 6 luni ating lungimea parintilor, adica 4-5 cm
Desi zebra este un peste putin pretentios (intr-un bazin de 5-6 l de apa se pot creste 3-5 pestisori), daca dorim sa-i cream un mediu placut, trebuie sa avem in vedere caracteristicile apelor originare, din Madras sau Bengal: insorite, subtropicale si cu anumite proprietati fizico-chimice. Astfel, dupa experientele acvarofililor nostri, se recomanda ca adincimea apei din acvariu sa fie de 25-30 cm, fundul acoperit cu nisip mai grosier si cu putin pietris de marimea mazarii. Se recomanda sadirea urmatoarelor plante: Myriophyllum, Vallisneria si Fontinalis, fixate cu pietris mai marisor. Apa acvariului trebuie sa aiba o temperatura de 20-23 gradeC, sa fie curata si aerisita, cu bule fine. De mentionat ca acest peste suporta scaderea temperaturii apei pina la 190 gradeC si incalzirea ei pina la 300 gradeC. Aceste situatii trebuie insa evitate. PH-ul apei va fi de 6,5-8 Si duritatea de 8-100D.G. Mediul acvatic neutru este cel mai indicat.
Zebra consuma cu pofta chiar si hrana uscata. Prefera dafniile, ciclopii si bosminele. Dupa ce se lanseaza hrana vie intr-un acvariu populat cu mai multe specii, zebrele sunt primele care inghit rapid o multime de dafnii chiar din straturile superioare ale apei. Daca dafniile cad la fund, situatia se schimba zebrele vaneaza in continuare cu rapiditate hrana vie in straturile superioare, iar jos, la fundul bazinului, se hranesc celelalte specii. De multe ori zebra smulge hrana preferata, cu o repeziciune formidabila, chiar din gura altor pesti.
Se reproduce foarte usor in acvariu. In acest scop se poate folosi un vas tumat din sticla (bai de sticla sau bazine de sticla de acumulatoare sau de baterii) incolora, in care coloana apei va fi de 15-18 cm , astfel incit deasupra cuibului constituit din plante sa mai ramina un strat de apa de 4-5 cm grosime. Plantele se fixeaza cu pietricele, iar apa se aeriseste bine timp de o zi. Pentru asigurarea reusitei reproducerii se recomanda urmatoarea proportie a sexelor: o femela la trei masculi mai tineri sau doi mai batrani. Pentru a forta femela sa paraseasca desisul de plante. masculul depune de multe ori eforturi deosebite, ademenind-o sau chiar fortind-o sa-si paraseasca ascunzisul. Uneori ea se preface ca paraseste acest loc, pentru ca in clipa urmatoare sa se intoarca. Pe neasteptate, parca satula de insistentele masculului, femela incepe sa-l fugareasca in jurul "cuibului". Aceasta goana prin bazin devine din ce in ce mai agitata si mai rapida; pestii inoata lipiti cap linga cap, corp linga corp, cu miscari de o simultaneitate perfecta. Jocul prenuptial devine tot mai intens, femelele expulzind icrele in portii mici, de 20-30 de bobite, care sint fecundate inca in timpul inotului. La o reproducere, femelele depun uneori 200-300 de icre in acvariul incepatorului nu ramin decit acelea care scapa din gura parintilor, care-si consuma propriile icre chiar in timpul reproducerii. Problema se rezolva prin scoaterea din acvariu a reproducatorilor la timpul potrivit, adica dupa terminarea jocului nuptial, care nu dureaza mai mult de o ora.
Larvele eclozeaza dupa 26-48 de ore de la fecundare, in functie de temperatura apei. Ele atirna pe plante sau pe geamul acvariului ca niste betisoare mici, de 5-6 mm lungime. Dupa 3-5 zile incep sa inoate activ si sa vineze infuzori. In ordinea preferintei alevinii consuma Rotatoria, naupli de Cyclops sau de Artemia, mici crustacee etc. Daca au fost bine hraniti, la virsta de 3 Iuni devin maturi din punct de vedere sexual, iar la 6 luni ating lungimea parintilor, adica 4-5 cm

Sumatran

2008-10-30T04:06:00.001-07:00

Barbus Tetrazona este unul dintre pesti cei mai indragiti de catre acvaristi. Are o lungime de aproximativ 7 cm, un colorit atractiv, argintiu-auriu cu dungi verticale de culoare neagra , corpul acestui peste parca este facut pentru viteza si gratie. Este foarte rezistent si maninca orice fel de mincare i se ofera.
Barbus Tetrazona este unul dintre pestii cei mai usor de intretinut .Prefera acvarii bine plantate si sa fie in numar de cel putin 5 .Este un asa numit "schooling fish" , se simte bine si in siguranta cind este in numere mai mari
Are obiceiul de a ciupi inotatoarele altor pesti si poate fi chiar agresiv, din acesta cauza nu trebuie tinut cu pesti foarte docili sau /si cu inotatoare lungi. Deasemenea este foarte activ si poate deranja si stresa alti pesti.
La maturitate masculi developa pe inotatoare si bot culoarea rosie care este foarte intensa. Femelele sint putin mai mari si nu sint colorate atit de atractiv ca maculi iar burta lor este mai umflata.
Pentru a stimula reproducerea , apa trebuie sa fie de cca 25'C iar pH-ul de 6.5 .Femela expulzeaza icrele iar masculul o urmeaza fertilizindule. Acesti pesti isi maninca icrele , incercati sa puneti pe fundul acvariului de reproducere o plasa indeajuns de rara pentru ca icrele sa cada printre. In acest fel parinti nu pot ajunge la ele. Icrele eclozeaza in 24 de ore , cind alevini incep sa inoate liber(dupa aproximativ 3 zile),le puteti oferi artenia eclozata , galbenus de ou si microviermi , toate in cantitai mici

Scalari

2008-10-30T04:04:00.002-07:00

Scalarul este de un peste magnific de aproximativ 20 cm, caruia ii plac temperaturile de 22- 27 grade C
Este unul dintre primii si cei mai populari pesti de acvariu. Acesta a castigat simpatia si aprecierea acvaristilor din lumea intreaga datorita coloritului sau splendid, formei frumoase si pentru particularitatile deosebit de interesante, ale reproducerii, in special, ale depunerii icrelor.
Corpul, mult turtit lateral, seamana cu un disc. Inotatoarele dorsale si ventrale sunt prelungite, dandu-i forma unei corabii cu vele. Sexele se deosebesc cu multa greutate. Nu are diformism sexual. Musculatura este mai pronuntata la mascul, la care se observa si o protuberanta pe frunte.
Coloritul acestui peste este splendid : pe corpul argintiu are patru dungi intunecate, care pot pali sau chiar dispare in functie de starea lui nervoasa. Prima dunga trece prin ochii pestelui, alte doua, perpendiculare, brazdeaza tot corpul, iar a patra dunga trece peste pedunculul caudal. Inotatoarele dorsala si anala sunt galbui, uneori cu irizatii sidefii. Radiile inotatoarelor sunt albastre la baza si negre la varf. Inotatoarele pectorale au culoarea neagra, cele ventrale fiind reduse la niste radii lungi. Irisul ochilor este rosu-galbui.
Scalarul prefera acvariul cu multe plante, dar si cu spatiu larg de inot. Nu se recomanda introducerea in acvariu a unor pietre sau a altor obiecte care ar deranja deplasarile pestilor
Ii place apa curata, cristalina, foarte bine filtrata. Este bine sa facem deseori schimburi partiale de apa.
Pestele se simte bine numai intr-un acvariu in care nu este deranjat de alte specii (Puntiustetrazona), care-l musca de inotatoare. Pestii care inoata rapid pot de asemenea sa ii streseze pe scalari si pot sa nu le permita sa se hraneasca indeajuns.Guramii din speciile Colisa si Tricogaster sunt parteneri ideali, ca si majoritatea ciclide din America de Sud si vestul Africii. Neonii si alte specii de mici dimensiuni nu trebuie sa fie introduse in acvariu cu scalarii decat daca se doreste sa devina hrana...

Pestele neon

2008-10-30T04:04:00.001-07:00

Denumit si pestele-neon, acesta provine din regiunea Amazonului si din Peru, unde traieste in apele dulci, umbrite in permanenta de vegetatia luxurianta a padurilor tropicale.
Are un corp zvelt, alungit (3-4 cm) si usor comprimat lateral, cu o dunga longitudinala albastruie-verzuie si alta rosie-ciclamen. Botul este scurt si gura mica, asezata oblic. Inotatoarea anala este alungita si marginea usor scobita, iar cea dorsala are baza scurta.
Este un peste omnivor, si daca i se asigura conditiile necesare se acomodeaza usor in acvariu si se dezvolta repede. Apa trebuie sa fie curata, la temperatura de 20-23 0 C, cu fundul de o culoare mai inchisa, si cu plantele sadite in asa fel incat pestii, care de multe ori se concentreza in carduri mari, sa aiba spatiu suficient de inot .

Guram mozaic

2008-10-30T04:03:00.000-07:00

Leeri este unul dintre cei mai frumosi si mai eleganti pesti din grupul Gourami-lor . Sunt mult mai pasnici decat Blue Gourami, este rezistent si usor de intretinut. La fel ca ceilalti Gourami, Leeri are un corp alungit si comprimat (ajunge la 11 cm), au o gura mica si o linie orizontala de culoare maro/neagra de-a lungul corpului, de la gura la coada.
Coloritul acestui peste este absolut superb, pe fond maroniu avand "pete" mici, rotunde de culoare alba care arata ca niste perle, din aceasta cauza Leeri mai este numit si Pearl Gourami(Gourami Perla).
Leeri este un peste omnivor si mananca in general orice: fulgi, hrana vie precum tubi, artemia, larve de tintari, larve de libelule etc.Pentru o sanatate optima insa, dieta acestor pesti trebuie imbogatita cu fulgi vegetali, frunze de salata sau spanac oparite si alge
Nu este greu sa facem acest peste fericit , este nevoie doar de un acvariu relativ spatios si bine plantat, mancare de buna calitate si o temperatura de 24-28 0 C. Leeri se simte bine inconjurat de plante in care se poate ascunde usor si in compania pestilor neagresivi. Cateva plante de suprafata sunt binevenite.
Masculii sunt relativ usor de identificat dupa culoarea rosie-portocalie de pe gat si piept, inotatoarea dorsala care este mai lunga decat in cazul femelelor si ascutita. Abdomenul femelei este mai umflat decat cel al masculului mai ales in perioada de reproducere.

Guppy

2008-10-30T04:02:00.000-07:00

Despre pestii americani vivipari s-a aflat acum cca 200 de ani. Primul guppy studiat in 1859, provenea din Venezuela si a fost descris de catre ihtiologul german Wilhelm Peters. Doi ani mai tarziu, zoologul spaniol Filippi a obtinut niste pesti din insulele Barbados pe care i-a considerat ca reprezentand un nou gen(si specie) si i-a numit Lebistes poeciloides.
Galerie foto

In 1866, Dr. Robert John Lechmere Guppy (al carui nume a ramas si "porecla" pestilor), din Trinidad a trimis niste exemplare ihtiologului britanic Albert Guenther. Guenther a descris pestele numindu-l Girardinus guppyi.
Toti acei pesti, provenind din Venezuela, Barbados si Trinidad, apartineau aceleiasi specii, dar oricum, in 1963, ihtiologii americani Dr. Rosen si Dr. Bailey, au aratat ca denumirea stiintifica, corecta, pentru guppy, este prima adica Poecilia Reticulata
Ei au demonstrat de asemenea, ca un numar de alte specii vivipare cum ar fi molly, apartin aceluiasi gen, asta explicand aparitia de hibrizi rezultati din incrucisari.
Cunoscut de catre acvaristi sub numele popular de "guppy", poate fi considerat drept cea mai raspandita specie ornamentala atat la noi, cat si in alte tari. Se reproduce in acvarii amenajate modest. In tarile de bastina, populatia locala l-a numit "pestele milionar", deoarece se reproduce usor.
Ca marime, un guppy matur nu depaseste 3-5 centimetri. Femela este putin mai mare decat masculul si nu are culori foarte impresionante. Masculii sunt o incantare pentru ochi, existand in sute de combinatii de culori, modele de 'desen' al petelor, si forme pentru aripioare si coada
Astazi deosebim guppy cu coada in evantai, in forma de lopata, de ac, rotunda, in forma de sabie, de steag, de val etc. Desi variaza si forma inotatoarei dorsale, totusi, forma, dimensiunile si coloritul inotatoarei caudale au o importanta primordiala in obtinerea de noi varietati prin selectie si incrucisari
Se poate afirma cu certitudine ca nu exista doi masculi cu un colorit identic; ei au pe corp pete de diferite culori, cu irizatii de toate nuantele, dupa care se deosebesc unii de altii.

Guppy sunt vivipari. Adica nasc pui vii precum mamiferele si nu depun icre asa cum fac majoritatea pestilor . Femelele nasc de la 1 la peste 100 de pui cam odata pe luna. Sunt printre cei mai rezistenti pesti si se inmultesc foarte usor, de aceea multi acvaristi si-au facut scoala de acvaristica incepand cu guppy. . Puii seamana cu parintii inca de la nastere ca forma dar culorile apar pe ei dupa aproximativ 6 saptamani. Comunitatile de crescatori de guppy din strainatate sunt foarte mari; periodic se organizeaza concursuri unde participa niste exemplare superbe

Guppy accepta o gama larga de hrana, de la purecii de balta uscati, nu cea mai fericita alegere deoarece tulbura apa, pana la viermii tubifex vii sau uscati. Li se pot da si pureci de balta vii pe care pestii ii urmaresc prin tot acvariul. Cea mai buna dieta pentru guppy este constituita din fulgi procurati din comert, supliniti cu hrana vie din timp in timp. Puilor li se pot da fulgi speciali sau maruntiti ori larve de Artemia Salina

Atentie ! Nu trebuie sa se dea cantitati exagerate de hrana pestilor deoarece, mai ales cand este vorba de hrana vie, acestia mananca prea mult si in unele cazuri pot chiar sa moara. In plus hrana ramasa neconsumata se va descompune stricand calitatea apei. Este bine ca pestii sa fie hraniti de mai multe ori pe zi cu atata hrana cat consuma in 3-4 minute.

Fata de mediul acvatic, guppy nu este un peste pretentios. Trebuie sa-i asiguram totusi un minim de conditii pentru a se dezvolta bine. Filtrarea apei nu este obligatorie, se recomanda totusi pentru a nu se schimba prea des apa din acvariu

Pestisorul de aur

2008-10-30T04:00:00.000-07:00

Cunoscut sub numele de "pestisorul de aur" sau "carasul auriu", este rezultatul unei munci de selectie milenare a chinezilor, nenumaratele forme de pestisori de aur obtinute avand un colorit extrem de variat.
Galerie foto

Pot apare pesti colorati in alb, gri, maro, portocalii si chiar rosii. Varietatea "coada voal" este asemanatoare cu cea salbatica dar coada este dubla, avand o forma de voal. De obicei coada nu depaseste lungimea corpului. "Cometa" este o alta varietate care seamana cu cea salbatica dar are corpul mai mare si mai alungit.
"Forma ou" este aproape ca un ou, avand un cap mic si lungit, cu corpul rotund. Este o varietate care se intalneste mai rar, iar cele albe sunt mai valoroase.
"Cap de leu" a fost preluat de japonezi, care, prin selectii numeroase au reusit cateva exemplare demne de expozitie. Au un colorit deosebit, alb sau portocaliu cu solzii stralucitori, dar cu inaintarea in varsta excrescentele de pe cap ies in evidenta.
Varianta "Oranda" s-a obtinut prin incrucisarea intre "cap de leu" si "coada voal", prima reproducere iesind in Japonia.
"Telescopul negru" are o culoare maro-neagra catifelata, cu exceptia abdomenului, care este de culoare gri. O alta varietate este aceea in care pestele are ochii orientati in sus, fiind o creatie tipic chinezeasca cu corpul scurt, complet acoperit cu solzi. Carasilor le place sa rascoleasca nisipul acvariului, de aceea plantele se sadesc in ghivece speciale. Se recomanda plante cu frunze tari, cu radacini mai dezvoltate pentru a rezista la atingerea pestilor.
Caraseii, de 8-10 cm (atinge si 18-25 cm), prefera apa curata, aerisita, filtrata, care nu are multe alge.
Speciile de caras auriu se reproduc foarte usor in acvariu, la temperaturi de 18 - 20 o C.

Betta Splendens

2008-10-30T03:59:00.000-07:00

Betta este un peste foarte frumos originar din S-E Asiei, unde este cunoscut si apreciat de sute de ani. Sunt numiti si Pesti Luptatori datorita fapului ca masculi sunt foarte teritoriali si daca sunt pusi doi masculi intr-un acvariu se vor lupta pana unul dintre ei moare.
Betta face parte din asa numita familie a pestilor cu labirint. Acest labirint este de fapt un organ care permite pestelui sa respire aer la suprafata apei. Datorita acestei abilitati pesti pot supravietuii in ape cu foarte putin oxigen.
Masculi Betta sunt printre cei mai colorati si frumosi pesti din lume. Coloritul lor variaza de la rosu pana la galben, albastru, auriu,verde si combinatii spectaculoase intre aceste culori.
De asemene inotatoarele lor sunt alungite creand impresia de voal. Cand un Betta se vede intr-o oglinda sau are in fata sa un rival comportamentul lui se schimba creand un spectacol de culoare. Inotatooarele sunt extinse, pestele aratindu-si toata splendoarea.
Betta care este omnivor,accepta in general orice fel de hrana. Pot fi hraniti cu fulgi, bloodworms, tubii, larve de tantari, larve de libelule, artemia etc. Este bine insa sa i se asigure si ceva vegetale pentru a prevenii blocajele intestinale. Se pot folosi fulgi cu spirulina, frunze de salata sau spanac oparite.
Ingrijirea acestui peste este relativ usoara, nu este sensibil la conditiile chimice ale apei cum ar fii pH (5-9) si dH (5-14), nu este mofturos in ceea ce priveste mancarea, singura conditie este ca temperatura apei sa fie mai mare. Betta se simte bine la temperaturi de 26-28'C, se inmulteste la cca 30'C , multi crescatori insa prefera sa-i tina la temperaturi mai mici deoarece in apa mai rece s-a observat ca pestele traieste mai mult.
Chiar daca este considerat un peste comunitar este bine sa fie tinut cu pesti de aceeasi marime (10 cm), nu impreuna cu pesti care au inotatoare lungi, deoarece Betta are tendinta de a ciupi si nu se tin doi masculi in acelasi acvariu. De asemenea, pestii mai agresivi pot ataca inotatoarele fragile ale acestui peste.
Masculul Betta Splendens : in primul rand inotatoarele masculul cresc foarte lungi, sunt mai lungi decat cele ale femelelor si mai mari in general iar coloritul lor este mai aprins. Comportamentul masculilor este mai agresiv fata de aceeasi specie dar si fata de alti locatari ai acvariului, deseori ciupind inotatoarele altor pesti chiar omorand pestii mai mici decat ei.

Femelele de Berta Splendens : au inotatoarele mult mai mici decat cele ale masculilor. Marimea inotatoarelor poate fi diferita de la o femela la alta dar niciodata de aceeasi lungime cu cele ale masculilor.
O alta diferenta ar fii ca femelele dezvolta asa numitul "ovipozitor" care este de fapt un punct alb pe burta, intre inotatoare, acest punct alb este locul pe unde femela elimina icrele in momentul reproducerii.
Femelele acestei specii developa dungi orizontale cand sunt supuse unui stres intens, cand sunt insa in perioada de reproducere si daca un mascul se afla in apropiere pe corpul femelelor apar dungi verticale.

Dresura de pesti la chinezi

2008-10-30T03:42:00.000-07:00

Mai jos puteti urmari un filmulet cu dresura de pesti. Video interesant si amuzant in acelasi timp. Vizionare placuta !

Documentar amazon

2008-10-30T03:41:00.000-07:00

Un documentar excelent despre Amazon, ce merita urmarit. De nota 10 !!!

Acvariul metoda de relaxare

2008-10-30T03:36:00.000-07:00

Acvariul metoda de relaxare - un filmulet interesant zic eu, ce merita urmarit:

Documentar rechin preistoric

2008-10-30T03:35:00.000-07:00

Mai jos, puteti viziona un documentar despre rechinul preistoric.

Pesti atrasi de lumina

2008-10-30T03:33:00.000-07:00

Priviti in filmuletul urmator, o reactie foarte ciudata a pestilor. Pestii probabil sunt intr-un canal intunecat, probabil dintr-o pestera, si se pare ca sunt atrasi de lumina lanternei. Priviti reactiile incredibile ale pestilor.

Hoplosternum thoracatum - Pestele sanitar

2008-10-30T03:20:00.000-07:00

fost introdus in comertul acvaristic in anul 1911. Este un peste originar din nordul Americii de Sud, Trinidad si Martinica. Denumirea locala este de "atipa". Desi in Romania a fost introdus si reprodus dupa 1980 el a cunoscut un succes deosebit, in ciuda taliei mari, de aproape 15 cm.
Placile de pe corp se imbina cu cele de pe spate. Corpul este puternic, are 2 perechi de mustati pe maxilarul superior, coada este usor concava, aripioara adipoasa are un spin de sprijin. Lungimea maxima este de 20 cm. Culoarea de baza este un gri maro, cu spatele mai inchis, abdomenul alb (cu exceptia perioadei de reproducere). Pe corp are pete negre-maro mare la mijlocul flancurilor pot forma o dunga. Aripioarele sunt gri galben cu puncte negre. Pe coada are o dunga transversala inchisa la culoare.
La varsta de 6 luni apare dimorfismul sexual, care este evident. Astfel masculul are aripioarele pectorale mai lungi decat femela, in timp ce femela are diamentrul corpului mai mare. In mod normal abdomenul pestilor este alburiu, dar in perioada de reproducere, abdomenul masculului este acoperit cu pete de culoare inchisa. Pestii isi incep activitatea sexuala dupa varsta de un an.
Nu este un peste pretentios la conditiile de mediu. Se multumeste cu o temperatura de 18° C, nu este pretentios la calitatea apei si mananca orice de pe fundul bazinului. In general are nevoie de acvarii mari, de cel putin 120 l, bine plantate si cu multe ascunzatori.
Este o specie care construieste un cuib de spuma la suprafata apei, sub un suport mai tare, care poate fi o frunza mai mare, un geam sau o bucata de polistiren expandat. Ruda Zukal spune ca a obtinut cele mai mari succese atunci cand pe fundul acestui suport a pus o foaie de material plastic negru. Din clipa in care incepe constructia cuibului masculul devine foarte violent, atacand chiar si atunci cand il hranim. Constructia cuibului poate dura 2 zile, chiar si 1-2 saptamani. Pentru stimularea construirii cuibului se recomanda introducerea in acvariu, pe fund, a unor frunze de stejar uscate. In mod normal, pentru reproducere pestii se tin in perechi sau chiar 2-3 femele la un mascul. Acesta va depune icre cu toate femelele dupa o scurta pauza. Acvariul poate avea substrat, sau nu, poate fi plantat sau nu.
Actul depunerii icrelor incepe ezitant, datorita faptului ca femela este destul de sperioasa. Cand femela este gata de depunere, masculul o asteapta sub cuib, ca aceasta sa-l apuce cu gura de regiunea anala. Cand face acest lucru, masculul o blocheaza cu aripioarele pectorale, in acest timp eliberand spermatozoizii. Femela, care si-a facut din aripioarele ventrale si corp un buzunar (punga) si unde are in acel moment icrele, se intoarce cu abdomenul in sus spre cuibul de spuma si lipeste icrele de suport.
Aceste lucruri se pot petrece in mod normal, dar de multe ori pestii nu vor sa depuna. Atunci, pentru a-i stimula, le vom inrautati conditiile. Timp de cateva saptamani le vom da mai putina hrana si nu le vom face schimbul de apa normal. Dupa acest interval de timp, vom trece la schimbari dese de apa, le vom scadea temperatura (pentru a determina masculul sa construiasca cuibul) si ii vom hrani mai consistent. Desi nu sunt pesti foarte pretentiosi, depunand usor, puii crescand repede, se poate intampla sa avem si insuccese. Astfel, depuneri intregi se pot albi, icrele depuse, dupa 2-3 zile se transforma intr-o gelatina, acest lucru datorandu-se unei valori mari a pH-ului (valori alcaline). Apa pregatita pentru eclozarea icrelor va trebui sa fie usor acida sau normala (pH = 6,5-7). Se mai poate intampla de asemenea ca acvariul in care avem puii sa nu fie acoperit cu un geam si sa existe o diferenta mare de temperatura intre apa din acvariu si aerul din camera. In acest caz apare racirea puilor datorita faptului ca acestia au respiratie stomacala. Daca tinem cont de toate acestea, puii cresc usor si foarte repede.

Corydoras paleatus

2008-10-30T03:19:00.000-07:00

A fost introdus in acvaristica inca din anul 1876. Prima reproducere in acvariu a fost facuta in 1878 de Carbonnier. Arealul sau este sud-estul Braziliei de la La Plata pana in Argentina, unde traieste in ape care curg lent.
Dimorfismul sexual: masculul are o lungime de 5 cm si o aripioara dorsala mai inalta si mai ascutita ca femela. In alta ordine de idei corpul masculului este mai suplu decat cel al femelei, mai ales in perioada depunerii icrelor. Femela este mai robusta si mai mare putand ajunge pana la 7 cm. Coloritul este gri-verde pana la gri-maro, spre abdomen este ocru. Pe acest fond are pete si puncte inchise, neregulate, care pot fi albastru verde-violet (in functie de lumina), aripioarele galbui cu randuri de pete mici inchise la culoare.
Este un peste pasnic si nepretentios in ceea ce priveste calitatea apei, putand fi foarte bine crescut intr-un acvariu comun. Mananca orice: hrana vie sau uscata dar numai cazuta pe fundul bazinului. Prefera tubifexul, enchitreii, daphnia vie. Deoarece isi procura hrana scurmand nisipul, acesta va avea o granulatie mai fina si fara muchii ascutite. Daca nu se respecta acest lucru vor avea de suferit mustatile pestelui, care vor fi ranite si pot cadea. In urma ranilor, bacteriile care exista in acvariu vor ataca rana proaspat deschisa. Ca remediu se va folosi un sistem de filtrare mai eficient (mai ales daca hranim pestii din abundenta si bacteriile care au rolul de filtru biologic nu vor reusi sa anihileze materiile in descompunere) si se va schimba substratul cu unul de o granulatie mai fina. Daca mustatile nu sunt afectate prea puternic ele se vor reface. Suporta o gama larga de temperaturi intre 18-28° C. Frey mentioneaza chiar faptul ca este bine (pentru reproducere) ca pestii sa fie tinuti afara, pana in perioada cand incepe inghetul. Temperatura optima este de 23° C.
Pentru reproducere este necesar sa avem 2-3 masculi la o femela. Daca pestii nu vor sa depuna, atunci pentru o perioada de 2-3 saptamani li se vor inrautati conditiile, hrana mai putina, apa neschimbata o perioada mai lunga, o temperatura mai scazuta si sexele vor trebui separate. Dupa trecerea acestei perioade, pestii se vor reuni, vom schimba apa din ce in ce mai des cu apa proaspata, se va ridica temperatura la circa 18-20° C si pestii vor fi hraniti cu hrana vie din belsug. Acvariul pentru reproducere poate fi fara substrat pe fund, doar 2-3 tufe de plante plutitoare (Ceratopteris). Un filtru cu 2-3 bule de aer este suficient. Capacitatea acvariului de reproducere se recomanda sa nu depaseasta 40 l. Apa trebuie sa fie proaspata si sa aiba o temperatura de 18-20° C. Cel mai bine depun icre in grupuri de 2-3 femele si 4-6 masculi. Primul semn ca va incepe reproducerea este ca femelele cu abdomenul plin de icre incep sa se plimbe in jos si in sus pe langa geamuri. Cand femelele fac o pauza pe fundul acvariului, masculii cu mustatile si pectoralele incep sa mangaie femelele. Femela va reincepe frecarea geamurilor cu o frecventa din ce in ce mai mare. Unele locuri vor fi frecate cu mai multe insistenta, aici vor fi depuse icrele. Din acest moment, masculul cel mai puternic devine si cel mai activ si se aseaza in fata femelei. Daca femela este gata sa depuna icrele, atunci ea va atinge cu mustatile abdomenul masculului, acesta reactionand prin strangerea mustatilor femelei intre pectoralele sale. Raman putin timp in aceasta pozitie apoi femela incearca sa se elibereze. Se pare ca acesta este momentul eliberarii spermatozoizilor. In acest moment pozitia corpului masculului este un "S". Spermatozoizii eliminati in apa sunt dirijati spre buzunarul cu icre al femelei prin miscari ale aripioarelor si operculelor. Dupa ce o femela scapa din stramtoarea masculului, se da inapoi si se apropie de locul ales pentru a lipi icrele. Masculul urmareste in continuare femela, acest ritual repetandu-se pana la eliminarea tuturor icrelor, care pot fi in numar de 150-200. Dupa depunere, pestii stau nemiscati pe fundul apei si vor trebui scosi.
In functie de temperatura apei, icrele eclozeaza in 6-14 zile. La o zi dupa eclozare puii incep sa manance. In primele 2-3 zile este bine sa-i hranim cu microviermi, pentru ca se aduna pe fundul acvariului, apoi cu nauplii de Artemia. Este bine in acest caz sa punem un bec mic pe fundul acvariului (in exterior) pentru ca nauplii sa se adune la lumina, puii gasindu-i usor. Dupa 5-6 zile este bine ca pe langa hrana vie sa se alimenteze si cu hrana vegetala foarte bine maruntita. Puii cresc usor si relativ repede. Este necesar sa incepem schimbarea regulata a apei.
Acest peste prezinta si o forma albinotica. Corpul este complet lipsit de pigment, iar ochii ii sunt rosii. Se pot imperechea si intre ei, dar in cazul in care perechile sunt numai albe, puii vor fi toti albi.

Ancistrus dolichopterus

2008-10-30T03:18:00.000-07:00

Dimorfism sexualMasculii adulti par a fi mai mici decit femelele. Recunoasterea sexelor nu este o problema, masculii avind pe cap numeroase coarne care la capat sunt bifurcate. La femele coarnele lipsesc s-au sunt mult mai mici, subtiri si nebifurcate. Coarnele apar pe la 7-8 luni, uneori mai tirziu, depinzind de tipul de mincare oferit. Femelele gestante se recunosc usor dupa zona umflata din regiunea papilei genitale. DescriereSunt pesti sociabili care pot fi tinuti cu marea majoritate a pestilor de avariu. De preferat ar trebui tinuti minim 3-4 exemplare, in bazine ceva mai lungi de 80cm. Datorita placilor osoase care formeaza un adevarat “schelet extern” (exoschelet), nu pot fi ciupiti de alti pesti si in stadiul adult sunt foarte rezistenti la boli. Placile osoase lipsesc de pe partea ventrala. Gura este plasata ventral, are forma unei ventuze, fiind specializata pentru fixare si pentru hranirea cu alge pe care le roade de pe geamuri, plante, decor, etc. Inotatoarele sunt mari si foarte puternice. Pestii sunt activi seara si noaptea, dar, intr-un acvariu mai umbrit apar si ziua. Cu toate ca este cunoscut ca un mincator de alge, din pacate, chiar daca numarul de pesti este mare, nu ne va scapa niciodata de algle din acvariu, mai ales ca are anumite preferinte. Nu distruge plantele daca acestea sunt sanatoase. Conditii de cresterePrefera acvarii bine plantate cu zone umbroase. Plantele de suprafata nu trebuie sa lipseasca. Ca substrat se va folosi nisip grosier s-au pietris marunt, de preferat mai putin colturos. Fundul bazinului trebuie amenajat cu radacini, ghivece sparte pentru a forma ascunzisuri. Este un peste putin pretetios fata de calitatea apei: duritate 2-10Gh, max.20; pH=5-7, dar dupa o aclimatizare chiar 7.8; temperatura intre 24-28 grade C. Totusi pestii sunt sensibili mai ales la folosirea unor substante chimice (“medicamente”) in concentratie mare; tripaflavina, verde de malahit, etc. ReproducereaReproducerea acestui peste se poate face si de catre acvaristii mai putin expermentati. Pentru reproducere se poate folosi un acvariu de cca. 60l, fara substrat si amenajat cu multe ascunzisuri: radacini, ghivece cu mai multe gauri de acces, diverse decoruri gaurite etc. In bazinele de reproductie nu trebuie sa lipseasca tuburile de plastic, de culoare inchisa, obturate la unul din capete sau asezate astfel incit unul din capete sa fie “blocat”, unde pestii au obiceiul de a depune. Inainte de reproducere femelele ar trebui tinute separat si hranite din belsug mai ales cu hrana vegetala. Acest lucru nu este, se pare, absolut necesar. Masculii se vor pune in bazinul de reproductie cu 2-5 zile inainte de introducerea femelelor. Pentru a forta reproducerea se foloseste schimbarea unei treimi din apa cu apa proaspata statuta. In timpul depunerii masculii capata un colorit deosebit, in timp ce coloritul femelelor ramine neschimbat. Temperatura apei trebuie sa fie de 23, max. 24 grade C. La o temperatura mai mare icrele eclozeaza mai repede si pierderile vor fi foarte mari. Dupa introducerea femelelor in bazin, in mod normal incep jocurile nuptiale. Abdomenul femelei se mareste literalmente vazind cu ochii. Icrele vor fi depuse in goluri, de obicei acolo unde te astepti mai putin. Masculul acopera un ciorchine destul de mare de icre, pazind si ventilind ponta . Icrele sunt mari, de aprox. 3mm diametru de culoare portocaliu deschis. Dupa depunere este de preferat ca femela sa fie scoasa din acvariu pentru ca masculul sa-si vada linistit de ingrijirea icrelor. Icrele eclozeaza dupa cca. 6 zile in functie de temperatura. Dupa alte 6-7 zile puii parasesc adaposturile. Puii sunt destul de mari si cind se imprastie prin acvariu se lipesc de geamuri, de pietre, si de frunzele plantelor. Puii se pot hranii usor cu tubii tocat si foarte bine spalat, faina de ovaz, frunze de salata oparita. Deoarece sunt destul de imobili nu este indicata hranirea cu nauplii de artemia. Eu am folosit-o totusi dupa ce am congelat-o citeva ore (altii prefera sa o opareasca). Cresterea puilor este neuniforma si de aceea este recomandat ca puii sa fie triati in bazine separate. In bazinul de reproducere filtrarea si aerarea trebuie sa functioneze permanent.

Ancistrus cirrhosus

2008-10-30T03:17:00.002-07:00

Face parte din familia Loricariidae. Este bine sa fie tinut in perechi sau tot cu pesti nocturni. La hranire au neaparat nevoie de hrana vegetala, dar accepta si hrana vie sau sub forma de tablete. Hrana vie, daphiile, se vor da congelate.
Apa trebuie sa fie normala, iluminarea normala dar cu multe plante plutitoare la suprafata, temperatura optima e de 23° C. Sunt pesti de fund. Biotopul natural este in estul si nord-estul zonei tropicale a Americii de Sud, in Guiana, Trinidad, cursul Amazonului si Rio Paraguai.
Au partea din fata a corpului aplatizata, operculele sunt mobile si acoperite cu tepi. Pe varful botului au ramificatii (coarne) care se pot bifurca, dorsala este inalta, prima radie este intarita, pe aripioarele pectorale are tepi foarte puternici. Aripioara adipoasa are si ea un spin foarte puternic. Coada are radii intarite in partea de sus si de jos. Intre radii coada este oblica. Atinge 14 cm lungime. Coloritul este oliv maro-inchis, pana la negru, pe abdomen este gri-verzui pana la maroniu-verde. Pe aripioare are randuri de pete inchise la culoare iar la inceputul dorsalei are o pata neagra mare.

Welse acvariu

2008-10-30T03:17:00.001-07:00

In general, la noi se considera ca aceasta familie impropriu denumita "Sanitari" este formata din pesti inferiori, cu pretentii de apa si hrana reduse. Majoritatea acvaristilor, necunoscatori, au falsa impresie ca acesti pesti se hranesc cu resturile alimentare ramase de la ceilalti. Aceasta este o impresie falsa, necesitatile lor alimentare fiind cel putin la nivelul celorlalti pesti, daca nu superioare. Este adevarat ca ei sunt folositi ca pesti complementari, pe langa altii care sunt mai colorati, mai mobili si mai cunoscuti. Aceasta reputatie, ca mananca resturi, vine de la faptul ca fiind pesti de fund, avand gura plasata in partea de jos a botului, nu pot manca decat de pe fund. Daca mai mananca si din masa apei (zona de mijloc) o fac foarte rar si foarte neindemanatic. Se stie ca pot trai intr-un acvariu neaerisit si nefiltrat, deoarece au un aparat respirator auxiliar de tip abdominal. Intreaga familie este sensibila la concentratiile chimice din apa. Astfel ei vor fi afectati in cazul folosirii cuprului pentru combaterea hidrei sau a peroxidului contra algelor albastre. Concentratii care pentru alti pesti nu sunt periculoase, pentru ei pot fi mortale. In general sunt pesti nou introdusi in acvaristica, la unele specii reproducerea in captivitate, daca s-a reusit, este de data recenta dupa anii 1975-1980 (ex. Dianema longibarbis, Ancistrus etc.). Toate familiile de somni au multe specii cu obiceiuri deosebite. Intr-un acvariu comun, este bine sa fie reprezentate toate categoriile de pesti: de suprafata, de apa medie si de fund. Din aceasta ultima categorie fac parte si familiile de somni.
Sunt raspanditi, cu exceptia polilor, pe tot globul. In general sunt pesti de apa dulce, desi unele specii traiesc in mare. Sunt cam 2000 de specii, in America de Sud traiesc cam 1200, printre care si familiile de somni acoperite cu placi osoase. Prefera fundul apei de unde isi procura hrana, cautand-o cu ajutorul mustatilor. Sunt total nepretentiosi la calitatea apei, in biotopul natural traind in fluvii, rauri, parauri si ochiuri de apa fara oxigen. Unele specii, in sezonul secetos se ingroapa in namol asteptand sezonul ploios. De aceea, la amenajarea acvariului trebuie sa tinem cont de toate aceste conditii care, chiar daca nu mai sunt valabile, pestii au nevoie de ele. Astfel vom crea in acvarii locuri pentru ascunzis, pesteri, radacini si mai ales locuri de repaus pentru noapte (mici platforme mai aproape de suprafata apei). Marea majoritate sunt pesti nocturni, trebuind sa tinem cont de acest lucru, mai ales cand ii hranim (ex. familia Loricariidae). Alte familii au ciudatenii in ceea ce priveste pozitia de inot cu abdomenul in sus (Synodontis) sau atunci cand se ascund...
Ca infatisare, majoritatea au corpul alungit, dar altii sunt mai indesati. Au corpul aplatizat pe flancuri, de multe ori primul segment al corpului este cilindric si cu capul tesit in partea de sus (Siluridae, Ictaluridae). Pestii care traiesc pe fund au spatele puternic curbat, pe punctul cel mai de sus avand dorsala. Abdomenul este plat. Corpul poate fi acoperit cu placi osoase sau sa nu fie acoperit nici macar cu solzi. Pot avea capul si zona pectorala acoperite cu placi si restul corpului fara nimic. Placile osoase se pot imbina sau suprapune (ca tiglele). Pielea somnilor fara placi este acoperita cu mucus. In acest caz, in piele se afla organele electrice cu ajutorur carora isi captureaza prada (Malopterurus). Gura este mare si de multe ori oblica. Familia Loricaridae, care traieste in ape repezi, pe langa buze au mustati dese (ca niste smocuri), cu ajutorul carora indeparteaza algele care-i stau in cale. O caracteristica a somnilor o constituie mustatile care sunt prelungiri ale pielii cu foarte multe papile gustative. Numarul si lungimea acestora difera de la specie la specie. In mod normal au 4 perechi de mustati, iar la unele specii lungimea lor poate sa depaseasca lungimea corpului (cele de pe maxilarul superior). La altii (Corydoras, Callychthys), mustatile au doar cativa centimetri. Mustatile le tin departe unele de altele, rigide, servind la gasirea hranei si la orientarea in spatiu, deoarece au vazul foarte slab dezvoltat. Nu-si folosesc mustatile pentru atragerea prazii. La somnii care traiesc pe fundul apei, ochii sunt situati in partea de sus a capului si sunt acoperiti cu un strat de piele pentru a fi protejati de rani. Aripioarele sunt folosite pentru inost, dar nu sunt excesiv de dezvoltate. De regula primele radii ale dorsalei si pectoralelor sunt osoase formand niste tepi ososi ce pot fi folositi si pentru sprijin. Tepii de pe dorsala sunt in legatura cu niste glande veninoase, intepaturile fiind foarte dureroase si greu vindecabile. La unele specii intre dorsala si anala apare o aripioara adipoasa care poate fi o prelungire a pielii, uneori intarita de un spin (la somnii cu corpul acoperit de placi osoase). Acest spin poate fi mare sau poate lipsi cu totul. La alti somni, dorsala poate lipsi, dorsala poate lipsi fiind inlocuita de aceasta aripioara adipoasa. Se mai poate ca aripioarele dorsala, adipoasa si anala sa formeze o singura aripioara ce acopera intreaga parte din spate a pestelui, incepand imediat in spatele capului si terminandu-se in locul unde ar trebui sa inceapa anala.
Aripioarele perechi sunt situate pe lateralul corpului pentru a putea fi folosite si la sprijinirea corpului cand stau pe fundul apei. Unii somni au aparate respiratorii suplimentare, ca niste saci (plamani) care pornesc din vezica inotatoare puternic vascularizata si legata de branhii, altii au o parte a intestinului vascularizata, indeplinind acelasi rol. Aerul atmosferic este inspirat atunci cand pestele ajuns la suprafata apei, scoate putin botul afara si elimina dioxidul de carbon. Din punct de vedere al coloritului si desenului, familiile de somni nu sunt asa de spectaculoase. Culorile sunt stinse, iar la speciile care nu au corpul acoperit cu placi osoase, abdomenul este deschis la culoare sau este patat. Pe flancuri apar tonalitati colosistice metalizate sau catifelate, culoarea de baza fiind albastrui verzuie, de culoarea bronzului, maro sau chiar negru, pe acest fond aparand dungi longitudinale si transversale, desene neregulate in culori inchise. Sunt specii care scoase din mediul lor natural capata culori tipatoare.
In general dimorfismul sexual nu este evident dupa culoare. Din punct de vedere al hranei, au pretentii diferite. Mananca orice, hrana vie sau uscata dar in bucati mici. Se hranesc pe fundul apei, dar si din masa apei. Somnii care inoata liber (Kryptopterus, Physailia, Eutropiellus) mananca numai din masa apei si numai hrana vie. Speciile care mananca de pe fundul apei sunt omnivore, mancand tubifex, larve de tantari rosii, rame, dar si hrana uscata sau congelata. Moricariidele mananca alge moi, folosindu-se de dintii lor, dispusi in siruri, de pe buze. Ele au nevoie de acvarii bine luminate si cu multa vegetatie. Mai mananca si frunze de salata sau spanac oparite, fulgi de ovaz.
Despre reproducere in general se stiu putine lucruri, pentru ca la foarte multe specii aceasta are loc noaptea. Multe specii nu s-au reprodus in captivitate si acest lucru din doua motive: sau sunt prea mari, sau nu s-a insistat destul, specia nefiind interesanta pentru acvaristi.

Xiphophorus maculata - Pestele platy

2008-10-30T03:16:00.000-07:00

In acvaristica sunt cunoscuti sub numele de "platy". Biotopul lor natural este in Mexic si Guatemala. Corpul este relativ alungit cu spatele si abdomenul la fel de alungite, dar pot aparea si forme cu spatele mai inalt si corpul mai bondoc. Dorsala are 9-10 radii, fiind relativ mica, dar au aparut si forme "voal" cu dorsala mult prelungita. Lungimea la care ajunge este de 4 cm pentru mascul si 6 cm pentru femela. Chiar si in natura apar foarte multe forme coloristice, iar in acvaristica, in urma selectiei au aparut si mai multe.
La forma de baza, ceafa si zona spatelui sunt oliv inchis, pe flancuri este albastrui, cu dungi transversale inchise la culoare, dar destul de estompate, zona de sub opercule si abdomenul sunt albe, cu aripioare incolore. Pe radacina cozii pot apare pete negre de diferite modele, maro rosii, albastre. Ca varietati coloristice au aparut: platy auriu, rosu, wagteil = corpul rosu cu aripioarele si coada neagra, precum si tuxeto = au solzii negri si luciosi pe un fond rosu sau verde. In S.U.A. Gordon a obtinut o varietate "inima sangeranda" care are beregata sau zona pectorala de un rosu sangeriu, iar restul corpului este alb. Temperatura optima este de 20-25° C. Nasc pui vii, pana la 100 de bucati in functie de marimile femelei (mai ales dimineata devreme).

Xiphophorus helleri - Pestele xipho

2008-10-30T03:14:00.000-07:00

Este raspandit in America Centrala, din Guatemala pana in sudul Mexicului. Forma originara este de culoare verde, asa numitul "Xipho verde", dar in urma selectiilor repetate au aparut mai multe varietati coloristice: xipho rosu cu coada neagra, xipho rosu cu ochii rosii, xipho albinos, simpson xipho - cu aripa dorsala alungita, tuxeto - cu o banda neagra ce se intinde de la baza pedunculului caudal pana la marginea operculului (poate fi rosu sau verde), xipho negru - provenit din tuxeto, la care banda laterala neagra este foarte mult latita acoperind in intregime flancurile corpului si afara aripioarelor, care raman transparente, berliner - cu puncte negre dispuse neregulat pe fondul rosu al corpului, xipho voal - la care aripioarele perechi si neperechi sunt mult alungite.
Ca dimensiuni, femela ajunge la 12 cm, masculul fiind mai mic. Dimorfismul sexual este evident, masculul avand inotatoarea anala modificata intr-un organ copulator, numit gonopodiu, la varietatile voalate gonopodiul creste foarte mult, devenind, din aceasta cauza inoperant. Dimorfismul se mai manifesta si prin existenta la mascul a unei prelungiri in forma de spada a radiilor de la baza inotatoarei caudale, popular fiind numit si "pestele cu spada". Trebuie subliniat un aspect interesant legat de dimorfismul sexual si de raportul dintre sexe. Este vorba de reversibilitatea sexelor si de disproportia intre sexe la depunere. La un moment dat o femela bine dezvoltata isi modifica conformatia corpului, ii apare spada si gonopodiul, transformandu-se in mascul. Acest fenomen este observat si la alte specii vivipare (Xiphophorus maculata). Datorita unor factori externi (pH etc) au loc modificari fiziologice care transforma femela in mascul, fenomenul fiind reversivil, un astfel de mascul fals se poate transforma inapoi la femela, putand naste din nou pui.
In natura traieste in ape mai mult lent curgatoare, cu o duritate medie de 10-15° dGH. Aceste rauri trec peste soluri care pot fi mai mult sau mai putin acide si se varsa in mare, unde sunt categoric mai alcaline. Deci pestii au preferinte pentru apa neutra, usor alcalina. Prefera un bazin cu multe plante si cu o apa obisnuita (de la robinet) bine oxigenata si filtrata. Fiind un peste cu un metabolism ridicat prefera bazine mai mari (50-80 l). Sunt pesti activi si relativ pasnici, putand trai in acvarii comune, dar mananca puii mai mici de 1 cm. Masculii sunt agresivi, in acvariu realizandu-se o ierarhie a masculilor, cel mai mare si mai puternic devenind masculul dominant, care are primul acces la hrana si imperechere. Mananca atat hrana vie cat si uscata. Cu cat hrana are in compozitie material vegetal cu un continut sporit de carotenoizi, cu atat culoarea rosie este mai intensa.
Inmultirea este foarte usoara, femela cu 3-4 zile inainte de data estimata a nasterii se va separa intr-un acvariu cu multe plante, cu o apa bine filtrata si aerisita. In aceasta perioada femela va fi hranita cu hrana vie, variata. Se va tine cont ca dupa o hranire unilaterala cu tubifex, femela se va ingrasa si va naste un numar redus de pui, iar din acestia multi vor fi neviabili. Dupa 2-3 nasteri, femela poate naste intre 100-250 de pui. Dupa nastere femela se va scoate pentru a nu manca puii.
La varietatea "berliner" se poate observa o concentrare a pigmentului negru (melanina) in partea posterioara a corpului. In situatia in care petele metalice se extind foarte mult, jumatatea posterioara a corpului devenind neagra, acesta fiind un semn de degenerescenta. Caracterul este ereditar cu atat mai mult cu cat incrucisam pesti inruditi intre ei. Deci in cazul in care continuam apare o maladie genetice, "melanosarcom" sau cancerul pigmentului negru care se manifesta prin distrugerea dorsalei si codalei, atacand si pedunculul caudal. Ca exemplu, incrucisand un mascul "berliner" cu o femela albinos putem obtine urmatoarele varietati de pui: berliner - care au involuat si care au prezentat fenomenul melanosarcomic, rosii cu ochii rosii - dar cu multe pete albe (in locul celor negre), albinosi - care s-au dezvoltat normal. Se poate intampla ca dorsala si caudala sa lipseasca chiar de la nastere. Deci vom cauta sa evitam incrucisarea intre pesti foarte inruditi intre ei (pentru a evita consangvinizarea) sau incrucisarea intre pesti ajunsi la capatul selectiei artificiale.

Poecilia velifera - Pestele molly velifera

2008-10-30T03:10:00.000-07:00

Este o specie foarte asemanatoare cu Poecilia latipinna, raspandita in peninsula Yucatan (Mexic) unde traieste atat in ape dulci cat si in ape salmastre. Si aceasta specie are nevoie de un adaos de o lingura de sare de bucatarie la fiecare 4 l de apa. Dorsala masculului este foarte mare. Masculul ajunge pana la 15 cm, in timp ce femela este mai mare, dar in acvarii raman mici.
Flancurile masculului sunt verde-albastre sau oliv, cu multe pete mici verzi argintii pana la albastru deschis, intre aceste pete au linii longitudinale verzi albastre sau de culoarea cuprului, care se intind pana la radacina cozii. In zona aripioarelor abdominale are 3-4 dungi transversale, scurte, inchise la culoare. Zona de sub opercule si abdominala este albastruie sau portocalie. Pe dorsala si coada are mici pete sidefii, cu tivul dorsalei portocaliu-maro sau negru. Femela are flancurile verzui albastrui cu mici pete inchise la culoare. Aripioarele sunt incolore sau pot avea model inchis la culoare. Si aceasta specie are multe variatii coloristice, printre care amintim pe cele patate sau negre cu dorsala tivita cu maro-rosu sau portocaliu. Prezinta, foarte rar, si forme albinotice. Se recomanda acoperirea acvariului cu geam pentru ca au tendinta de a sari afara.

Poecilia sphenops - Pestele molly

2008-10-30T03:09:00.000-07:00

Este un peste foarte cunoscut, in limbajul usual fiind denumit "moli, molly". Este raspandit in America Centrala, din Mexic pana in Columbia, unde traieste atat in apa dulce cat si in apa salmastra. De aceea, in apa acvariului se va adauga o lingura de sare la fiecare 10 l de apa, fara acest adaos pestii fiind foarte sensibili la boli, mai ales la "tremuraturi", boala care se manifesta prin tremuraturi ale pestelui in jurul unei axe verticale ce trece prin mijlocul corpului.
Masculul are corpul suplu, alungit, in timp ce femela are corpul mai puternic si mai bondoc. Are 8-11 radii pe dorsala. Coada este convexa. Pot ajunge pana la 8 cm masculii, iar femelele pana la 12 cm. In general spatele este maro-oliv, cu flancurile argintii. Pe flancuri are 4-6 randuri longitudinale formate din mici puncte portocalii sau maro. Apar si dungi transversale negre, vizibile. Dorsala este patata cu negru, avand un tiv galben, baza cozii este un albastru ultramarin, mai sus fiind galbena portocalie cu un tiv negru, putand pare si alte varietati coloristice, dintre cele mai cunoscute fiind varietatea "black molly". In afara varietatii cu coada normala au aparut si varietati cu coada "lira". Temperatura optima este 24-28° C.

Poecilia reticulata - Pestele guppy

2008-10-30T03:07:00.000-07:00

Este vestitul "guppy", cel mai popular peste din acvaristica. Deja in biotopul natural are o multitudine de varietati, atat ca forma cat si colorit. In acvariu, in urma numeroaselor incrucisari si selectionari avem si mai multe. Pentru "guppy", exista standarde internationale, pentru ca se organizeaza multe concursuri. La mascul, corpul este alungit, in timp ce la femela este mai compact, doar pedunculul este ceva mai aplatizat pe flancuri. Daca ar fi sa descriem coloristic un mascul de "guppy", ne-ar fi foarte greu. Tipic, are pete mari, inchise la culoare, atat pe corp cat si pe aripioare, la care marginile (contururile) stralucesc. Femela are un colorit mai sters, galbui spre verde galben, imediat inaintea analei observam pata genitala. Marginea solzilor este inchisa la culoare, dand impresia ca sunt inveliti intr-o retea, de unde si numele de "reticulata".
Aria lor de raspandire este foarte larga, aceasta fiind in America de Sud, la nord de Amazon, precum si in insulele Trinidad si Barbados. Temperatura optima este de 22-24° C. Mananca atat hrana vie cat si uscata. Nasc dupa circa 4 saptamani cate 20-100 de pui.

Poeciliidae acvariu

2008-10-30T03:02:00.000-07:00

Initial, reprezentantii acestei familii traiau doar in America, dar datorita faptului ca sunt mari consumatori de larve de tantari au fost aclimatizati in diverse tari pentru a ajuta la starpirea tantarilor anofeli. Au fost aclimatizate si la noi speciile de Gambusia affinis si Heterandria formosa. Sunt pesti de suprafata care populeaza balti sau ape lent curgatoare, hranindu-se cu insecte, larve de tantari si cu adaos de hrana vegetala. Diferentele apar la felul reproducerii, masculii si femelele nedeosebindu-se numai prin marime dar si dupa aspectul aripioarelor anale si caudale. La toate speciile acestor pesti vivipari (nasc pui vii), la mascul anala s-a transformat in gonopodiu (aparat reproducator), astfel a 3-a, a 4-a si a 5-a radie a aripioarei sunt prelungite intr-un tub prin care vor fi evacuati spermatozoizii in aparatul genital al femelei. Aceasta transformare are loc in timpul maturizarii sexuale. Puii nu au gonopodiu si in timpul acestei transformari, toata anala cu zona genitala, anusul si abdominalele se deplaseaza in fata pana in zona abdominala sau pectorala. Printr-o musculatura specializata, gonopodiul poate fi miscat intr-un arc de circa 220°. Spermatozoizii sunt tinuti sub forma unor pachete cu ajutorul unei membrane speciale. In timpul actului sexual, masculul plaseaza varful gonopodiului in zona genitala a femelei introducand un pachet de spermatozoizi inauntru. Intr-un timp s-a crezut ca eliminarea spermatozoizilor are loc in apa, in zona aparatului genital al femelei, dar in urma cercetarilor s-a stabilit ca fecundarea este interna nu externa. Substanta speciala din care este formata membrana se dizolva, spermatozoizii ramanand liberi si patrunzand in ovarele femelei, fecundand icrele, in interiorul femelei, in timp ce o parte din ei sunt pastrati intr-o cuta adanca de pe peretele cailor uterine, permitand fecundarea altor icre fara o noua imperechere. De aceea o femela poate naste de 5-7 ori fara o alta fecundare. Icrele au sacul vitelin foarte mare, iar embrionii se dezvolta in interiorul peliculei icrei pe baza rezervelor din sacul vitelin. La speciile cu icre care au sacul vitelin foarte mic (Heterandria formosa) embrionii primesc substantele hranitoare de la femela. Femela gestanta se recunoaste dupa pata mare, situata in fata analei, numita pata genitala. Exista o specie, Poecilia formosa, la care nu apar decat femele, masculii fiind complet necunoscuti, toti pestii fiind femele. Acestea sunt fecundate de masculi din alte specii, spermatozoizii ajungand la icre, fecundandu-le, dar trasaturile ereditare nu se amesteca, spermatozoizii straini mor in icra (dupa fecundare) dar patrunderea lor stimuleaza dezvoltarea icrelor (sterba). Puiul nou nascut este destul de mare, complet dezvoltat, imediat dupa nastere el inoata liber si se poate hrani singur. Dupa nastere, primul lor gest este sa ajunga la suprafata pentru a-si umple vezica inotatoare cu aer atmosferic. Perioadele de gestatie dureaza intre 4-6 saptamani, in functie de specie, nasterea putand fi stimulata prin adaugarea de apa proaspata. Duritatea apei nu prea are importanta, pH-ul usor bazic. Atragem atentia ca intr-o apa moale, usor acida aceste specii sunt sensibile la boli. Intr-un acvariu cu mai multi masculi, acestia se ierarhizeaza, cel mai puternic devenind masculul dominant. In apa va trebui sa punem sare, in functie de specie, intre o lingurita pana la o linguta in 10 l apa. Unele specii au nevoie de hrana vegetala ca: spanac si salata oparita si taiate marunt sau tablete speciale cu hrana vegetala.

Carasius auratus auratus - Pestisorul de aur

2008-10-30T03:00:00.000-07:00

Dintre pestii de acvariu sunt poate cei mai cunoscuti si mai longevivi, putand ajunge pana la aproximativ 18 ani si pana la 30-35 cm. Se poate ca "pestele auriu" pe care-l cunoastem noi sa provina din specia europeana Carassius carassius sau din specia asiatica Carassius auratus. Denumirea provine din greaca veche. Se inrudeste cu crapul, deosebindu-se de acesta prin faptul ca nu are mustati. Specia Carassius auratus provine din specia Carassius auratus gibelio, diferentele aparand la solzi, inotatoare si colorit. Carassius auratus este primul peste adus in Europa acum circa 300 de ani, dar era crescut de chinezi de circa 1000 de ani. Prin selectii ulterioare s-au obtinut in China si Japonia diverse forme si varietati, atat ca forma cat si ca, colorit. A fost introdus in Anglia in 1691, apoi s-a raspandit in Portugalia si de aici in toata Europa.
Existand o marie varietate de carasi aurii vom descrie pestele tipic. Acesta seamana foarte mult cu crapii, dar este mai putin aplatizat pe flancuri si au solzii foarte mari. Forma de baza "gibelio" este raspandita in Eurasia. Se tin in acvarii spatioase bine aerisite si filtrate. In acvariu nu vom pune multe plante. Pentru formele voalate vom amenaja acvarii mai inalte pentru a valorifica frumusetea cozii. Temperatura trebuie sa fie intre 15-18° C, pentru ca la temperaturi mai mari stratul protector de pe corp se "dizolva", apa capatand un aspect cetos, iar pestele va avea de suferit daca va scadea temperatura (mucusul fiind un strat de protectie contra temperaturilor scazute). Doar pentru varietatile de selectie temperatura poate fi 20-22° C.
Sa vorbim acum despre reproducerea carasilor. In primul rand trebuie sa ne asiguram ca avem cel putin o pereche matura sexual, daca nu o femela si 2-3 masculi. Carasii ating maturitatea sexuala dupa un an, dar pentru asta trebuie sa le asiguram un acvariu de cel putin 200 l (pentru 4 carasi maturi), o hrana din belsug si foarte variata, o filtrare buna si eficienta precum si o temperatura de 18-20° C. Pentru reproducere avem 2 modele pe care sa le urmarim: depunerea libera si "mulgerea" reproducatorilor.
Pentru a practica metoda depunerii libere avem nevoie de un acvariu mai mare de 100 l, cu plasa de proatectie cu ochiuri mai mari, cateva tufe de plante (se poate si fara), un filtru si o piatra de aer de la un vibrator. Inaltimea coloanei de apa sa fie de 30-40 cm. Plasa de protectie trebuie sa fie situata la 25-30 mm de fundul acvariuluipentru ca altfel pestii, mari mancatori de icre, o imping cu botul ajungand la icrele de pe fund. Icrele de caras sunt lipicioase. Seara se introduce perechea in acvariul de reproducere care trebuie sa fie umplut cu apa proaspata, tinuta cateva zile la aerisit si filtrat. Temperatura optima este de 20-22° C. Depunerea s-ar putea sa nu inceapa intr-o zi sau doua de aceea vom proceda astfel: pregatim acvariul de reproducere lasand reproducatorii in acvariul comun. Dimineata, foarte devreme, ne uitam in acvariu si daca pestii dau semne ca vor sa depuna (unul sau doi masculi se tin dupa femela, alergand-o), atunci ii mutam pe toti in acvariul pregatit pentru depunere. Ii putem lasa linistiti cateva ore, pentru ca depunerea dureaza 4-6 ore. Cand pestii s-au linistit ii scoatem si-i introducem din nou in acvariul comun. S-ar putea ca apa sa aiba un aspect tulbure (paclos), care nu trebuie sa ne sperie pentru ca acest lucru se datoreaza faptului sa sunt prea multi lapti. Dupa circa 24 de ore apa se va limpezi singura. Dupa 30-36 de ore icrele eclozeaza, iar larvele stau atarnate inca 3-4 zile de plante sau geamuri. Cand incep sa inoate liber ii vom hrani cu nauplii de Artemia salina sau daca nu avem, cu galbenus de ou fiert tare sau cu microviermi. Bine hraniti, puii cresc repede. ATENTIE! Daca hrana nu este din belsug, atunci puii vor creste diferentiat, si cai mari ii pot manca pe cei mici. De regula, mai mancaciosi sunt puii care sunt mai apropiati de formele salbatice: astfel puii de "cometa" vor inota mai repede ca puii "voal" si vor fi primii la mancare. Daca totusi se intampla acest lucru, atunci va trebui sa-i triem de mai multe ori pana cand nu va mai fi nici un pericol de a fi mancati. Dupa 2-3 saptamani, selectia o putem face mai repede cu ajutorul unor castroane de plastic, pe fundul carora vom da gauri de 2-4-6-8-10 mm (se intelege ca intr-un castron vom da gauri numai de 2 mm, in altul de 6 mm.. etc). Puii sortati vor fi pusi in acvarii diferite, in functie de dimensiuni.
Metoda de "mulgere" a reproducatorilor poate fi practicata dupa ce avem putina indemanare. Se va aplica doar in momentul cand pestii au inceput deja agitatia in acvariul comun. Are avantajul ca pentru depunere putem folosi un acvariu de 10-15 l, sau chiar un simplu castron. Astfel daca avem mai multe femele si mai multi masculi, ii vom testa pentru a vedea care sunt femelele si care sunt masculii. Vom lua fiecare peste in mana si in apa il vom strange usor in regiunea anusului. Daca ies icre este femela si o vom pune separat, iar daca iese un "fum alb" atunci este mascul. Pestii din care nu iese nimic, sau nu sunt gata de depunere, sau nu sunt maturi sexual si ii vom pune inapoi in acvariul comun. Acum avand reproducatorii separati pe sexe, putem incepe operatiunea de "mulgere". Intr-un acvariu pregatit in prealabil, de 10-15 l, cu inaltimea de maxim 10 cm, cu un difuzor de aer de la un vibrator. Apa trebuie sa fie mai veche, 2-3 zile si la o temperatura de 20-22° C, dar daca temperatura in acvariul comun este mai ridicata, atunci si temperatura apei din bazinul de reproducere trebuie sa fie la fel. Apoi luam in fiecare mana cate un peste de sex diferit: sa spunem ca in mana stanga tinem femela, iar in mana dreapta tinem masculul. Cu corpul in apa (ambii), cu degetul mare masam usor abdomenul pestilor, concomitent cu ambele maini, dinspre cap spre anus. Vor iesi atat icre cat si lapti, fecundarea facandu-se imediat. Repetam aceste masaje pana nu mai ies nici icre nici lapti. Punem pestii "mulsi" separat si incepem cu o alta pereche sau daca nu mai avem femele, vom "mulge" ceilalti masculi. "Mulgerea" se va face usor, cu grija, pentru a nu sparge vezica inotatoare a pestilor. Dupa terminarea operatiunii, pestii se vor introduce in acvariul comun si vor fi hraniti. De regula pestii incep depunerea in jurul orei 4-5 dinimeata, deci daca vrem sa practicam aceasta metoda, trebuie sa fim matinali. Apa din acvariul de reproducere va avea un aspect cetos datorita laptilor in exces. Dupa 10-15 minute, vom rasturna toata apa din acvariul de reproducere (sa nu ne temem pentru ca icrele fiind lipicioase nu cad) si umplem bazinul cu ajutorul unui furtun subtire si cu apa limpede la aceeasi temperatura. Apoi punem bazinul sus in raft si asteptam. In rest totul este ca la metoda depunerii libere. Dupa cateva zile de hranire, vom putea muta puii intr-un acvariu mai mare. Astfel se pot obtine cateva mii de icre la o singura depunere. Cu cat pestii sunt mai varstnici, cu atat numarul icrelor poate fi mai mare.

Brachydanio frankei - Pestele leopard

2008-10-30T02:58:00.000-07:00

Aceasta specie nu exista in natura, se pare ca este o mutatie a speciei Brachydanio rerio. In acest sens pladeaza si faptul ca hibrizii rezultati nu sunt sterili ca in alte cazuri, ei imperechindu-se cu Brachydanio rerio. I se mai spune si "leopard". La corp seamana foarte bine cu specia din care provin, masculii find mai supli, iar femelele au zona abdominala marita.
Corpul are fondul auriu, pe acest fond fiind raspandite pete mici, rotunde sau ovale, de culoare inchisa. Aripioarele sunt incolore. Anala si codala sunt si ele stropite cu puncte, femela fiind mai deschisa la culoare ca masculul. Reproducerea este la fel ca la specia Brachydanio albolineatus.

Brachydanio rerio - Pestele zebra

2008-10-30T02:57:00.000-07:00

Taxonomie:
Nume validat: Danio rerio;
Descriere initiala: Hamilton, 1822
Sinonime: Brachidanio Rerio, Cyprinus rerio, Perilampus Striatus
Familie : Cyprinides;
Gen: Danio. Din acelasi gen mai face parte un peste foarte raspandit in acvarii: jandarmul (Danio malabaricus= Danio aequipinnatus). Zona de origine: Estul subcontinentului Indian. In prezent specia este semnalata (fara a fi nativa) si in unele rauri din USA, Japonia, Columbia etc. Se pare ca a ajuns in apele acestor state pornind ... din acvarii. Biotop: Nativ, zebrele ocupa un areal care cuprinde nu numai o zona intinsa geografic ci si o varietate mare de ape: de la ape sarace in oxigen, stagnante, cum sunt orezariile, pana la ape repezi, curenti, fiind comuna in paraiele din zonele cu dealuri joase. Aceasta adaptabilitate o face lipsita de pretentii deosebite si in acvaristica. In mediul natural hrana preponderent este alcatuita din zooplancton, viermi, mici crustacee, larve. Parametrii apei:Plaja de temperaturi optime se intinde intre 22-26° C dar suporta o plaja mult mai larga (5-30° C). Pentru reproducere se recomanda o temperatura in jur de 24° C. Aciditatea preferata este in jurul celei neutre, pe o plaja larga, pH: 6,5 – 7,5 dar suporta o plaja si mai larga a Ph-lui: 6-8. Nici asupra duritatii ape nu sunt probleme, avand o plaja larga: Gh= 5-18 ceea ce corespunde unei duritati de la mica la mare pe scara uzuala (neomologata) cu cinci valori (foarte mica, mica, medie, mare, foarte mare). Descriere; VarietatiDanio rerio, asa cum se gaseste in natura, are caracteristicile obisnuite ale mrenelor: corpul aerodinamic, suplu (cu abdomenul usor mai bombat la femela), usor turtit pe laterala, cu un raport lungime:latime de cca 5:1 cu inotatoarele relativ scurte, cu gura orientata in sus (tradand o hranire la suprafata apei), cu mustati scurte (abia vizibile). Coloristic, are 5 dungi longitudinale, albastre, pe un fond argintiu, cu o tenta mai galbena la mascul. Nu are linie mediana. In acvaristica mai sunt intalnite cateva varietati ale acestei specii si combinatii ale acestora.Prin selectie dirijata s-a obtinut o varietate voalata. Din pacate voalurile, ca si la varietatile voalate ale altor specii, impiedica miscarea si face pestele sa oboseasca mai repede. Ca o consecinta, deseori, exemplarele voalate sunt mai putin vioaie decat exemplarele nevoalate si mai sensibile la agresivitatea mediului. Se pare, dar nu este dovedit, ca varietatea frankei, care in loc de dungile longitudinale are mici pete de culoare albastra (puncte) de unde si numele de leopard, s-a obtinut in urma unor mutatii spontane. Initial s-a crezut ca este vorba de o specie noua si a primit chiar numele Danio frankei dar dupa ce s-a constatat ca ea nu se gaseste in natura, ca se poate incrucisa cu Danio rerio rezultand urmasi nesterili si ca din punct de vedere genetic ea nu se deosebeste de Danio rerio intr-atat incat sa se poata vorbi de o alta specie, s-a decis ca este o varietate a speciei Danio rerio. Din incrucisarea cu varietatea de baza poate rezulta o varietate hibrida, avand atat dungi cat si puncte.Albinismul, cu varietatea albino, rezultat al unui defect genetic, este mai rar intalnit decat la speciile de somni (catfish, welse). Varietatile GloFish® rosie, galbena, verde etc. sunt obtinute (incepand cu anul 1999) prin inginerie genetica si fac obiectul unor patente inregistrate de National University of Singapore. De altfel, lipsa de pretentii deosebite in ceea ce priveste calitatea mediului, rezistenta mare la medii adverse (comparativ cu alte specii), numarul mare de descendenti si viteza mare de crestere a lor, printre alte particularitati, au facut din Danio rerio o vedeta a cercetarilor in domeniul geneticii, facand o reala concurenta drosophilei si cobailor. Cresterea acestor varietati in acvarii este controversata, ca de altfel tot ce tine de domeniul organismelor modificate genetic (OMG), de asta data cu un plus de indreptatire generat de lipsa ratiunii economice (prezenta in alte situatii).Dimensiuni:Lungimea la care ajunge Danio rerio este de cca 5 cm SL (lungime standard, fara coada) respectiv 6 cm TL (lungime totala, de la varful botului la varfurile cozii) sau ceva mai mult la varietatile voalate. Hrana: Fiind un omnivor nativ are nevoie de o hrana variata ca origine (vegetala si animala) pentru a-si prelua si asimila toate componentele necesare. Manaca cu placere hrana uscata care se gaseste uzual in comert (fulgi, granule, chipsuri) si care are in compozitie (de obicei) toate componentele necesare (incepand cu faina de peste si continuand cu zooplacton si fitoplancton, vitamine, minerale). Apreciaza si alte tipuri de hrana uscata cum ar fi tubi linofilizati, larve de chironomide, pastile de spirulina etc. care pot fi administrate periodic pentru o mai mare variatie a meniului. Artemia congelata este de asemena apreciata. Desigur, hrana vie este de preferat (artemia, larve de tantari, rame, etc.) dar in ceea ce priveste tubifexul, avand in vedere riscurile de inbolnavire, multiplele precautii necesare pentru a evita acest aspect si, pe de alta parte, lipsa de pretentii a zebrelor, nu sunt de parere ca este bine sa fie administrat ca hrana. Practic nu exista vreun sortiment de mancare care sa nu atraga atentia zebrelor. Voracitatea zebrelor le face uneori greu de tinut cu pesti lenti si pentru ca acestia nu apuca sa ajunga la mancare din cauza zebrelor.Comportament:Comportamental este un peste vioi, mereu in alegare dintr-o parte in alta a acvariului, mereu pus pe joaca si pe sacairea celorlalti pesti din specie. Este un peste pasnic dar daca intamplator in acvariu sunt pui mici ai propriei specii sau ai altor specii nu se sfieste sa-i manace. Totusi, faptul ca este atat de vioi il fac neindicat ca partener de acvariu cu specii foarte linistite, care ar ajunge sa fie stresate de permanenta vanzoleala. Fiind un peste rapid este folosit uneori ca partener de acvariu cu pesti in general agresivi; in aceasta situatie este folosita cu succes doar varietatea nativa (din motive usor de inteles nu se preteaza la asa ceva varietatile voalate sau cele viu colorate). Vioiciunea pestelui, cumulata cu faptul ca este un peste care se simte bine in grup de minim 6 exemplare (unii cunoscatori recomanda chiar minim 10 exemplare) il fac recomandabil pentru acvarii cu spatii largi de inot, de minim 60 cm lungime dar de preferat 1m. Totodata, ii place sa aiba in acvariu zone bine plantate, in special cu plante cu frunze fine, printre care se furiseaza in mare viteza sau, altadata, zabovesc cateva minute. Desi preponderent se hraneste la suprafata apei nu ezita sa faca o concurenta la hrana nici sanitarilor sau altor specii care manaca la fundul apei. Practic, bancul de zebre nu lasa palier liber pentru specii complementare fiind o prezenta activa in toate cele trei zone clasice ale acvariului: suprafata, masa apei si fundul acvariului. Varsta: Durata vietii poate atinge 5 ani. La maturitatea sexuala se ajunge la 3-4 luni.Reproducerea:Poate pentru nici o alta specie de ovipari inmultirea nu este mai usoara ca la zebre. Nu sunt pretentii deosebite legate de calitatea apei, temperatura ei, lumina etc. Frecvent, si aceasta este de fapt regula, zebrele depun icre in acvariul comun dar rareori supravietuiesc pui si asta doar in acvariile foarte bine plantate, in care unii puii se ratacesc printre plante in zone nefrecvantate de pesti; chiar si cand au 1 cm lungime si puii inca nu sunt in siguranta in acvariul comunitar.Pregatirea acvariului pentru reproducerePentru a impiedica pestii sa manace icrele sau pui se foloseste un acvariu maternitate, de mici dimensiuni, uzual cu 15-20 l de apa. Pe fundul acvariului se amplaseaza o plasa care poate fi usor confectionata de fiecare. Plasa trebuie sa aiba ochirile de 3-4 mm (o astfel de plasa se pune deasupra polistirenului cand se izoleaza casa si se gaseste la magazinele de constructii; plasa pentru tantari are ochiurile prea mici). Ea se fixeaza pe un cadru de sarma din inox sau chiar sarma de 2-3 mm folosita la instalatia electrica (din aluminiu sau cupru izolat cu platic). Se confectioneaza mai intai rama exact pe dimensiunile interioare ale acvariului, acordand o atentie marita unghiurilor de la colturile acvariului, incat sa nu fie lasat loc de trecere pentru pesti. Zebrele sunt pesti foarte curiosi si daca gasesc o gaura incat sa le incapa capul prin ea sigur o vor explora, cu riscul fie de-a ajunge la icre fie de-a ramane blocate in plasa. Peste rama se coase cu guta de pescuit plasa dupa care se taie partile din plasa care sunt inutile, evident, avand grija sa nu fie taiata si guta. Intreaga plasa se va sprijini pe patru picioruse facute din sarma indoita incat ea sa fie la 2-3 cm de fundul acvariului. Acvariu nu are nevoie de substrat. Pentru o mai usoara acomodare a pestilor se vor introduce in acvariu cateva plante care fie vor fi prinse de plasa fie vor fi lasate sa plutesca in apa (o idee buna este Ceratophillum demersum); prezenta plantelor nu este obligatorie dar este recomandata. Apa folosita este de preferat sa fie din acvariul in care au stat pestii, in felul asta evitand un stres suplimentar datorat trecerii de la un chimism al apei la altul. Pregatirea pestilor pentru reproducereCei mai multi descendenti se obtin daca sunt tinuti separat femelele si masculi cam o saptamana. In acest fel se impiedica depunerea spontana in acvariul comunitar incat odata ajunsi impreuna vor fi mai multe icre de depus. Chiar si in lipsa acestei masuri se obtin rezultate bune. Pentru depunere se tine seama ca zebrele depun icrele in grup astfel incat este bine sa fie puse mai multe femele si masculi cam in raportul de o femela la 2-3 masculi. In lipsa unui numar mare de exemplare se poate si cu mai putine dar si numarul descendentilor va fi mai mic. Pestii este de preferat sa fie introdusi de seara in acvariu. Depunerea icrelorDimineata, la cca. o jumatate de ora dupa ce lumina ajunge in acvariu, are loc dansul nuptial! In timpul acestuia femela depune icrele imprastiate pe substrat sau plantele din acvariu, iar masculii le fecundeaza. Icrele (sau cea mai mare parte a loc) cad printre ochiurile plasei fiind astfel aparate de voracitatea genitorilor. Depunerea poate dura intre ½ si 2-3 ore in functie de numarul de pesti pusi la reprodus. O femela poate depune de la cateva zeci la 200 de icre. Pestii pot ramane 24 ore in acvariu de reprodus, in eventualitatea unei depuneri si in ziua urmatoare. Apoi, pestii sunt mutati in acvariul comun iar plasa este scoasa de asemenea. Evolutia de la icre la puiPentru apararea icrelor de ciuperci este recomandata punerea a 3-4 picaturi de albastru de metil la un litru de apa, desi exista pareri asupra inutilitatii acestei precautii, argumentand o imunitate naturala a icrelor la atacul ciupercilor. Durata de eclozare difera functie de temperatura dar se incadreaza intre 2-3 zile. La inceput alevinii stau pe fundul acvariului dar curand vor urca pe peretii acestuia iar dupa 3-4 zile incep sa inoate. Cand incep sa inoate, puii au cca 5-6 mm lungime. Abia cand incep sa inoate trebuie hraniti. La inceput ei trebuie hraniti cu infuzori, hrana speciala pentru alevini sau, in cel mai nefericit caz, cu galbenus de ou. (Galbenusul, bine fiert, trebuie sa fie administrat in cantitati mici deoarece resturile neconsumate deterioreaza proprietatile apei!) Un filtru cu burete bolborositor poate functiona permanent dar in nici un caz nu trebuie folosite filtre care creeaza presiuni la absortie sau curenti in apa; puii sunt foarte fragili si aceste si nu rezista acestora. Nici macar pompa de aer nu trebuie lasata sa introduca mult aer care sa formeze curenti. Prezenta incalzitorului in acvariu este recomandata chiar si in lunile de vara; acvariul fiind mic se pot produce rapid modificari de temperatura care afecteaza in mod negativ puietul. Se pot pune la reprodus impreuna si varietati diferite de zebra! Pestii obtinuti pot avea atat culoarea unuia dintre parinti, cat si amestec de culori. Descendentii nu sunt sterili. BibliografieS-a scris enorm despre acest pestisor. Pe Google! o cautare dupa “danio rerio” intoarce 918.000 rezultate. Sursele de inspiratie ale acestui articol sunt atat de numeroase si de variate, incepand cu postari pe acest forum si terminand cu mega-siteuri dedicate acvaristicii, iar informatiile se repeta atat de des incat am decis sa nu indic bibliografie. Nu am pretentii de originalitate asupra nici unei informatii puse in articol insa toate greselile pe care le-am facut sunt originale si invoc drept de copyright asupra lor !!!

Brachydanio albolineatus

2008-10-30T02:56:00.000-07:00

Specia este raspandita in estul Indiei, Sumatra, unde traieste in ape curgatoare. Este un peste suplu, cu corpul alungit, aplatizat pe flancuri, avand in partea superioara a botului 2 perechi de mustati, cea de jos fiind mai lunga. Anala este alungita incepand din acelasi loc din care incepe si dorsala. Coada este usor decupata. Ajunge pana la 5 cm. Culoarea corpului este albastru spre violet, spatele este albastru-gri inchis, cu cativa solzi argintii stralucitori. Abdomenul este albastru-argintiu deschis. Are o dunga longitudinala rosu inchis spre portocaliu, cu tiv albastru-verde, care incepe de la mijlocul corpului terminandu-se la baza cozii. Anala, spre corp este rosie-portocalie iar partea din exterior este verzuie cu nuante rosiatice. Femela este mai modest colorata ca masculul.
Traiesc in stoluri, fiind un peste vioi, de aceea are nevoie de acvarii mari, bine plantate in partea din spate, cu loc liber pentru inot in fata. Temperatura optima este de 22-24° C, iarna putand suporta chiar si 18-20° C. Mananca orice, hrana vie, uscata sau sub forma de fulgi. Pentru reproducere au nevoie de bazine de circa 10-15 l, care sa fie asezate in asa natura incat la rasaritul soarelui, o raza de soare sa cada in acvariul de reproducere. Duritatea si pH-ul nu au importanta, insa apa trebuie sa fie proaspata. Pregatirea acvariului se face astfel: dupa ce a fost bine spalat, se pune o plasa cu ochiuri mici (din plastic si cu firul din plastic mai gros) intinsa pe o rama din sarma de alama sau inox. Nu trebuie sa ramana spatii intre rama si interiorul acvariului (este bine ca rama sa intre fix in interior), apoi se fixeaza cateva grupuri de plante cu frunze fine ca: Nittela sau Myriophyllum. Acvariul se umple cu o apa veche de cel putin 3 zile, timp in care a fost bine aerisita si filtrata. Seara se introduc pestii in grup. Cele mai bune rezultate au fost obtinute introducand 4 femele si 6 masculi. Dimineata incepe jocul nuptial, pestii retragandu-se in tufisurile de plante, timp in care femelele expulzeaza icrele care sunt imediat fecundate. In total se pot obtine circa 500-600 de icre, din care dupa 24-30 de ore vor iesi larvele. Acestea stau atarnate de plante sau geam inca 3-4 zile, dupa care incep sa inoate liber. Acum este momantul sa-i hranim cu infuzori sau cu galbenus de ou fiert tare. Daca folosim ou, atunci acesta trebuie sa fie dat in cantitati mici pentru a nu altera apa. Se introduce in acvariu un filtru mic, cu debit scazut de aer, pentru ca larvele sunt sensibile la curentii puternici de apa. Dimorfismul sexual este evident: in timp ce masculul este mai suplu, femela, mai ales in perioada depunerii icrelor este mai voluminoasa.

Barbus tetrazona - Pestele tetrazona

2008-10-30T02:55:00.000-07:00

In acvaristica este cunoscut sub numele de "Sumatranus". Este pestele cel mai cunoscut si cel mai indragit al intregii familii. Acest lucru se datoreaza atat coloritului cat si faptului ca este un peste vesel, vioi (cam prea vioi), care alearga tot timpul, iar daca in acvariu sunt mai multi Sumatranusi, atunci formeaza un card. Nu este un peste agresiv, dar din joaca, mai ciupeste antenele scalarilor sau coada voalata a carasilor. De aceea se va evita asocierea lor intr-un acvariu comun.
Corpul este bondoc, cu spatele inalt, cu baza cozii puternica, nu are mustati si ajunge pana la 7 cm. Este originar din Sumatra, Calimantan si Tailanda, tailandezii sustinand chiar ca la ei traieste adevaratul "sumatranus". Spatele este oliv-maro, flancurile roscat-maro deschis. Pe corp are 4 dungi transversale negre, late. Prima trece chiar peste ochi, a 2-a este la jumatatea distantei dintre ochi si punctul de pornire al dorsalei, a 3-a porneste din punctul in care se termina dorsala, iar a 4-a este chiar la baza cozii, unde incep radiile.
Dimorfismul sexual la tineret nu este evident, dar la pestii maturi sexual, dimorfismul sexual este vizibil. Astfel la mascul, partea superioara a botului la prima dunga este de un rosu aprinsm, ca si aripioarele ventrale, iar la coada, la cei doi lobi primele radii sunt de asemenea rosii. La femela, zona respectiva a botului nu este rosie, iar coada este transparenta.
Pentru reproducere recomandam un acvariu de cel putin 12-14 l cu o apa pregatita in prealabil. Vom prepara apa astfel: jumatate va fi proaspata de la robinet, dar tinuta 24-28 de ore intr-un alt acvariu sau borcan, bine aerisita si filtrata. Cealalta jumatate va fi distilata (nu demineralizata) sau mai potrivita ar fi apa de ploaie. Apa de ploaie o preparam astfel: asteptam sa ploua cam o jumatate de ora (pentru a se curata acoperisul si jgheaburile de praf si namol) apoi umplem vasul cu apa (recomandam ca apa de ploaie sa fie tinuta intr-un vas mai mare de plastic, atat pentru limpezire cat si pentru imbatranire). Pe cat posibil apa de ploaie va fi tinuta la intuneric. In acvariul pregatit pentru reproducere (pregatirea consta in montarea unei plase protectoare din plastic, in genul celor folosite la laditele de citrice, intinsa pe o rama din sarma de alama sau inox, ca sa nu rugineasca, rama avand si niste picioruse de 15-20 mm. Acest lucru este necesar pentru a indeparta plasa de fundul acvariului, interzicand accesul pestilor la icre), amestecam cele doua tipuri de apa, cea de la robinet si cea de ploaie, care au fost bine filtrate in prealabil si le mai aerisim circa 24 de ore. Apoi seara, introducem femela. Dimineata introducem masculul. La inceput femela, adaptata la acvariu, va curta masculul, apoi dupa o perioada de aclimatizare a masculului, incepe si acesta jocul nuptial. Se alearga unul pe celalalt pana se retrag in tufa de plante cu frunze fine unde lipindu-se in zona abdominala si inclinandu-se usor catre inafara (formand un V), femela expulzeaza 15-20 de icre pe care masculul le fecundeaza imediat. Pestii fac apoi o mica pauza, dupa care reiau depunerea. Aceste reprize pot dura cateva ore, timp in care sunt expulzate 400-500 de icre. In timpul depunerii masculul isi estompeaza culorile. Dupa depunere perechea se scoate din acvariu. Temperatura de depunere este de 25° C, iar cea de intretinere 22-24° C. Dupa 24-30 de ore icrele eclozeaza, larvele atarnand de perete, geam.. etc. Este bine ca in aceasta perioada acvariul cu icrele sa fie ferit de lumina directa si prea puternica. Dupa 5-6 zile de la depunere, alevinii inoata liber si va trebui sa-i hranim. Se poate incepe direct cu nauplii de Artemia salina, sau daca nu, putem sa le dam microviermi sau galbenus de ou fiert tare. Recomandam ouale de gaini de la tara, pentru ca in cazul neconsumarii in totalitate mucegaiesc mai greu. Oul se va da strecurat prin nylon fin sau ciorap de dama, in cantitati foarte mici, dar hranirea se va face des.
Este bine ca perechilor care au depus sa li se formeze un ciclu regulat de depunere. Astfel dupa ce au depus, ii lasam impreuna 28-30 de zile si-i punem din nou la depus. Dupa 2-3 astfel de cicluri, pestii s-au obisnuit si introdusi in acvariul de reproducere, vor depune chiar in ziua respectiva. Neajunsul este ca trebuie respectat ciclul cu foarte multa atentie. Daca nu punem o pereche la depus in mod regulat, atunci pestii devin agitati. Se poate intampla ca din cauze obiectibe sa nu punem perechea 2-3 luni la depus. Atunci se poate intampla ca icrele (care sunt produse in mod continuu de femela) sa se aglomereze in zona genitala formand un dop. Asa putem pierde multe femele apte pentru reproducere. Pregatirea acvariului de reproducere este la fel pentru toate speciile de Barbus. Ei au nevoie de o apa relativ moale (4-6° dGH), un pH = 6,5-7 si temperatura specifica speciei.

Cyprinidae acvariu

2008-10-30T02:54:00.000-07:00

Aceasta familie face parte din ordinul Cyprinoidea bine reprezentata in Europa, Asia, Africa si America de Nord. La inceput, in America de Sud si Australia, n-au fost reprezentanti ai acestei familii, dar din motive economice au fost introdusi si aici. Familia Cyprinidae are multe specii. Pestii din familia Cyprinidae traiesc in ape cu curs lent sau statatoare, cu fund moale, unde cu ajutorul mustatilor isi cauta hrana, dar si specii care prefera apele cu curenti mai puternici si cu fundul acoperit de pietris.
Forma corpului este de la alungit, rotunda spre ovala, cu lateralele aplatizate. In general aripioarele sunt mici, iar radiile sunt moi, cu exceptia primei radii a dorsalei care poate fi intarita. Gura are buzele groase, este inconjurata de mustati cu care pipaie fundul apei. La unele specii botul este prelungit cu o trompa. Propriu-zis nu au dinti (in sensul pe care il stim noi), ci acestia sunt formati dintr-o materie cornoasa plasata in fundul gurii. Acesti "dinti" sunt importanti pentru ca dupa ei se face impartirea in specii. Sunt pesti pasnici si doar rareori devin intoleranti fata de ceilalti, lucru care-i face foarte potriviti pentru bazinele comune. Sunt pesti rapizi, in continua miscare, lucru care dauneaza unor specii mai linistite, sau inactive in timpul zilei. Datorita faptului ca-si cauta hrana pe fundul acvariului, substratul trebuie sa fie format dintr-un nisip bine spalat (pentru a nu tulbura apa) si nici prea mare pentru ca pestii s-ar rani la mustati. Substratul trebuie sa fie inchis la culoare (turba sau bazalt) pentru a le scoate in evidenta coloritul superb. In acvariu nu se vor pune plante cu frunze prea fine ca: Myriophyllum, Cabomba, Limnophyla. Pretentiile fata de calitatea apei, temperatura sau lumina difera de la specie la specie. Mananca orice, fiind pesti modesti, usor de intretinut.
Depun icrele in masa apei, in jurul unor tufe cu frunze fine (cele mentionate mai sus) dupa un dans nuptial agitat si frenetic. Foarte rar isi ingrijesc icrele, de aceea vor fi scosi din acvariu imediat dupa ce au depus. De regula trebuie sa luam masuri de protectie a icrelor, cu plase din nylon sau gratare din baghete de sticla. Icrele eclozeaza in 24-28 de ore, dupa acest interval larvele lipindu-se de pietre, frunze, geamuri. La inceput larvele sunt transparente si abia dupa alte 2-3 zile incep sa inoata liber, moment in care incepem sa le hranim.

Symphysodon discus - Pestele discus

2008-10-30T02:53:00.000-07:00

Visul de a avea in acvariu un discus, de a creste si mai ales de a-l reproduce, il are orice acvarist incepator sau avansat. Acest peste superb, din toate punctele de vedere: forma, marime, culoare, comportament reprezinta o culme a mandriei acvariului nostru, culme pe care de multe ori n-o putem atinge. Pentru creste acest peste ne trebuie practica in acvaristica de mai multi ani, insotita de acumularea unor cunostinte teoretice, pe care cei mai multi dintre noi nu le avem. Nu este suficient sa avem un acvariu, apa, cateva plante, un vibrator si eventual un incalzitor cu sau fara termostat, sa ne putem permite sa cumparam doi sau patru discusi si gata suntem crescatori de discusi. Nu suntem crescatori de discusi, desi poate pana acum i-am avut in acvariul nostru.
Literatura despre acest peste s-a imbogatit mai ales in ultimii 10-15 ani, dar majoritatea acvaristilor nostri nu au acces la ea, lucru de altfel tot atat de adevarat ca si in cazul altor specii. Avem in tara si in Bucuresti cativa crescatori care reproduc curent acest peste care inainte de revolutie ajunsese la un pret modic, pe care si-l putea permite oricine. Dar sa ne intoarcem la conditiile necesare discusului, conditii pe care este obligatoriu sa le indeplinim. Sigur avem nevoie de un acvariu, dar nu orice fel de acvariu, apa, dar nu orice fel de apa, temperatura, dar nu la fel ca si pentru ceilalti pesti, ci una mai ridicata intre 28-31° C si care trebuie mentinuta constanta cu ajutorul unui termostat. De ce necesita discusul, spre deosebire de alti pesti, o ingrijire atat de riguroasa? Prin ce se deosebeste el de ceilalti pesti de acvariu, chiar provenind din acelasi biotop cu ei?
Discusul este un peste care are o continuitate doar de 80-90 ani in acvariile noastre, vorbesc de discusii importati salbatici (primul import a avut loc in anul 1921), iar reproducerea lui in captivitate s-a realizat doar de circa 70 de ani, mai exact in anul 1936, de catre Hermann si Herbert Härtel in Dresden. Nu atat reproducerea este dificila, cat mai ales conditiile speciale pe care trebuie sa i le oferim, conditii asemanatoare celor din biotopul natural, dar mai ales cresterea puietului care este realizata diferit de a celorlalti pesti. Totul la discus este diferit: de la apa la hrana, la reproducere cat si la boli (unele dintre ele sunt specifice numai discusului). Deci sa vedem ce stim despre discus.
Aria de raspandire. In general, cand aducem in acvariu un peste, ne intereseaza sa stim din ce zona a globului provine, pentru a sti ce conditii sa-i oferim. Discusul provine din zona Amazonului, mai precis dintr-un areal cuprins intre cativa afluenti ai lui: Rio Negro, Rio Madeira, Rio Trombetas, Rio Urubu, Rio Purus, Rio Albacaxis. In biotopul natural sunt mai multe varietati de de discusi:- Symphysodon aequifasciata axelrodi (discus maro)- Symphysodon aequifasciata haraldi (discusul albastru)- Symphysodon aequifasciata aequifasciata (discusul verde)- Symphysodon discus Heckel (discusul originar salbatic).Varietatea coloristica este mult mai mare, dupa parerea lui Herbert Axelrod. Acesta in urma unor expeditii de colectare a discusilor in zona Rio Negro - Rio Abacaxis a prins acelasi tip de discusi in aceleasi locuri, de unde a tras concluzia ca fiecare habitat isi are propriul sau tip de discus.
Discusii sunt pesti timizi, chiar si in biotopul natural. Traiesc in locuri destul de adanci, de cel putin 2 m, cu o apa linistita, iar locul trebuie sa fie bine protejat cu o vegetatie abundenta, care sa-i permita sa gaseasca locuri pentru ascuns. Aceste locuri nu sunt niciodata in albia raului, ci in lagune (igarape). In timpul zilei discusii stau pe fundul apei si doar noaptea urca spre suprafata.
Apa: sa vedem care sunt caracteristicile apei in biotopul natural al discusului. Aceasta este o apa foarte saraca in substante minerale si organice. Una din explicatii ar consta in faptul ca bazinul Amazonului este format in mare parte din granit, calcarul fiind foarte rar intalnit. Diversele masuratori ale duritatii apei au dus la urmatoarele rezultate: in afluentii Rio Branco si Rio Negro, duritatea a fost cuprinsa intre 0-0,27° dGH, iar in zona cu apa limpede din Rio Purus (langa Beruri), biotopul discusului maro si albastru, duritatea a fost de 0,6° dGH. Valorile pH-ului se situeaza in zonele acide: 4,5-6,5. De aici putem trage concluzia ca apa din biotopul natural se aseamana foarte mult cu apa distilata. Cu aparatura foarte sensibila putem determina urme de substante minerale si organice. Una dintre greutatile (insuccesele) reproducerii initiale (nereusite) a fost reprezentata de necunoasterea acestor caracteristici, deoarece intr-o apa bogata in saruri apa intracelulara mai saraca in saruri paraseste celula distrugandu-i nucleul, icrele albindu-se (deci mor), iar bacteriile specifice apelor dure vor infesta icrele bune. Lipsita de substante minerale si organice, apa din biotop este bogata in schimb in fier, dar efectul biologic al fierului nu se stie exact.
Concluzia pe care o putem trage este ca apa din biotopul natural al discusului, fiind foarte pura, determina necesitatea utilizarii unei ape cu o aceeasi calitate si in acvariile noastre. Revenind la calitatea apei din acvariu, ea trebuie sa fie o apa dulce, usor acida, foarte moale si lipsita de substante minerale si organice. Vorbind despre apa, o alta caracteristica importanta a ei este temperatura. La masuratorile efectuate in biotopul natural, s-a constatat o variatie intre 28-31° C. Asta nu exclude faptul ca in acelasi anotimp, acelasi loc si aceeasi adancime, in alt an s-a masurat o temperatura de 25,4° C. Se apreciaza ca temperatura apei scade cu 1° C la fiecare 0,5 m adancime.

Pterophyllum scalare - Pestele scalar

2008-10-30T02:51:00.000-07:00

Daca visul oricarui acvarist avansat este sa aiba in acvariu macar doi discusi, visul unui incepator este sa aiba macar doi scalari. Primul acvariu va fi populat cu o mare diversitate de pesti dintre care scalarii nu vor lipsi.< Aria de raspandire este cuprinsa intre zona de mijloc a bazinului Amazonului, nordul Americii de Sud pana in Guyana si tinutul Orinoco-ului. Este un peste cu un corp rotund, botul ascutit, puternic turtit lateral. Pare mai mult inalt decat lung, datorita inotatoarelor dorsala si anala care sunt proeminente. Culoarea de baza este un argintiu stralucitor. Lungimea este de circa 15 cm iar inaltimea pana la 25 cm (la formele voalate aceste dimensiuni sunt depasite). Fruntea este usor bombata, spatele si ceafa sunt maronii pana la masliniu, rar abdomenul are irizatii albastrui. De cele mai multe ori are pe corp 4 dungi verticale de culoare albastru inchis si care sunt distribuite astfel:- prima trece chiar peste ochi ajungand pana la gat- a 2-a incepe de sub primele radii ale aripioarei dorsale ajungand pana la anus- a 3-a, cea mai lata, incepe la capatul de sus al aripioarei dorsale si se termina chiar la capatul de jos al aripioarei anale.- a 4-a acopera radacina cozii (pana unde incep radiile aripioarei codale). In spatiile dintre dungi pot aparea si alte dungi mai slab sau mai intens colorate, iar uneori pot lipsi chiar si cele 4 dungi de baza. Temperatura de crestere este de 24° C, iar in perioada de reproducere are nevoie de 26-28° C.
Ca specie, populeaza mai ales apele statatoare si cele incet curgatoare, sau zinele unde vegetatia bogata le ofera adapost atat pentru maturi cat si pentru puiet. Totusi poate fi intalnit si in alte zone cu contitii total diferite. Astfel, LADIGES, a intalnit exemplare de scalari in cursurile de apa bogate in stanci si bancuri de nisip din Guyana. Este forma cea mai adaptata la acvarii. Spre deosebire de alte Ciclide el nu scurma nisipul, nu ataca si nu smulge plantele, nici macar in perioada depunerii icrelor sau cresterii puilor. Se va tine seama ca scalarul nu se simte bine in compania altor specii de pesti vioi, tot timpul in miscare. Astfel se va evita asocierea scalarilor cu pesti ca: Barbus nigrofasciatus, Barbus sumatranus, in schimb se pot asocia cu pesti de talie mai mare din familia Cichlidae, care au un mod de viata asemanator (ex. Cichlasoma festivum). Se va evita asocierea scalarilor cu discusii, pentru ca primii pot fi vectorii unor boli specifice numai discusului si de care scalarii nu sunt afectati. Ca varietati ale acestui peste, avem exemplare diferite din punct de vedere coloristic sau diferite din punct de vedere al formei (varietatile voalate). De multe ori putem intalni exemplare diferite atat ca forma cat si coloristic. Ca varietati coloristice putem intalni: aurii, negri, fantom, marmorati. Din punct de vedere al hranei, este un peste totusi comod, care prefera hrana vie, indiferent care, dar mananca si hrana uscata sub forma de fulgi deshidratati, hrana special fabricata pentru ei sau alte Cichlidae. Pentru o hranire corecta se va vedea si capitolul "Hrana". Daca hranim scalarii cu tubifex, acestia vor fi dati ca hrana doar de doua ori pe saptamana, mai ales daca avem de gand sa reproducel acei pesti.
Dimorfismul sexual si reproducerea. Prima conditie pentru a putea reproduce o specie este sa fim siguri ca avem cel putin o pereche. Precizam ca este nevoie de o pereche, si nu de doi pesti (care pot fi doua femele care vor depune icre, una dintre ele indeplinind rolul de virtual mascul). Pentru a avea macar o pereche, vom creste 10-12 pesti, pe care-i vom hrani cat mai variat, cu hrana vie (mai putin tubifex), cu schimbari dese de apa si cu asigurarea tuturor conditiilor de calitate a apei: duritate, pH si temperatura. Puii pe care-i vom creste trebuie sa fie bine proportionati, sanatosi si sa aiba culoarea dorita pe care s-o perpetuam. Pentru a evita consangvinizarea (reproducerea unor pesti care provin din aceeasi pereche), vom avea grija sa cumparam pesti de la 3-4 crescatori. Dupa circa 10 luni, irisul pestilor se va inrosi, semn ca acestia au devenit maturi sexual. Din acest moment vom observa cu atentie acvariul, pentru a vedea cum o pereche (care se alege singura) se retrage intr-un colt, unde incepe sa curete o frunza, furtunul de aer sau chiar geamul acvariului. Perechea va indeparta prin miscari agresive pe ceilalti pesti, aparandu-si teritoriul. Daca in acest moment avem un alt acvariu pregatit (cu apa la aceeasi temperatura si aceleasi proprietati), atunci vom putea muta aceasta prima pereche in el, in curand dintre ceilalti scalari ramasi se va alege o noua pereche. Pentru o pereche de scalari, in vederea reproducerii, va recomandam un acvariu cu aceste dimensiuni: L=450 mm, l=250 mm, H=450 mm. Se observa ca acvariul are o inaltime mare, lucru necesar mai ales pentru formele voalate.
Dimorfismul sexual nu este evident, nici pentru crescatorii cu experienta, ca sa nu mai vorbim de un incepator. Deosebirea intre sexe este evidenta doar in momentul depunerii icrelor si asta prin forma diferita a papilelor genitale. La mascul papila genitala are 2-3 mm si este ascutita, pa cand la femela are 7-8 mm si are forma unui trunchi de con. Mai este un criteriu dupa care putem deosebi un mascul: cu cat trec anii se formeaza pe frunte un bombament. Alt criteriu de deosebire a sexelor este dupa liniile capului si anume:- la masculii mai varstnici, capul are o curbura mai pronuntata, in timp ce la femela linia capului este mai dreapta. Indiferent de acvariul in care au depus icrele, in acvariul comun sau in acvariul in care tinem doar o pereche de scalari, pentru a obtine pui trebuie sa mai avem un alt bazin pregatit special sa primeasca icrele: acesta trebuie sa aiba un volum de 10-15 litri, sa fie spalat bine si dezinfectat, sa aiba o apa pregatita in prealabil. Apa trebuie sa aiba o duritate de 3-5° dGH, un pH = 6,5-7 (usor acid sau neutru), o temperatura de 26-28° C (egala cu cea a apei din acvariul unde au fost depuse icrele). In apa punem cateva picaturi de tripaflavin sau albastru de metilen, pentru a distruge ciupercile care ataca icrele nefecundate si apoi si pe cele bune. Daca avem o lampa cu ultraviolete, putem obtine acelasi efect dupa o expunere de 3-5 minute. Presupunem ca am indeplinit toate aceste conditii si am mutat placa cu icre in acvariul mai mic pentru eclozare. Punem placa cu icrele in jos (nu in sus spre lumina, care trebuie diminuata daca este prea puternica). Acum vom reduce debitul jetului de aer. Piatra de aer nu va fi niciodata pusa chiar sub icre ci undeva mai departe. Icrele eclozeaza si acum vom incepe hranirea lor. Nu se va incepe hranirea decat in momentul cand 90-95% din alevini inoata in stol. Prima hranire se va face cu microviermi si cu naupli de Artemia. Daca-i folosim pe acestia din urma, vom avea grija sa fie eclozati in aceeasi zi (nu cu 1-2 zile inainte), pentru ca nauplii cresc putand fi prea mari pentru puietul nostru. In dozarea hranei vom tine cont ca un pui la primele hraniri consuma cam 5-6 nauplii de Artemia la o masa. Hranirea puilor se va face de mai multe ori pe zi in doze mici. Dupa doua zile de hranire, putem sifona usor fundul acvariului si trebuie facuta prima schimbare a apei (cam 20% din volumul acvariului). Dupa cateva zile vom mari doza de hrana. La inceput, puii de scalar nu seamana deloc cu parintii lor, dar dupa trei saptamani incep sa semene cu ei. Dupa aceasta perioada pot fi mutati intr-un acvariu mai mare, chiar plantat si incepe diversificarea hranei. Astfel putem sa le dam daphnii, ciclopi, larve de tantar, enchitrei, etc. Perechea care a depus si careia i s-au luat icrele, poate depune din nou dupa o perioada de 8-10 zile sau mai rar. O pereche buna, intr-un sezon poate depune de 20-25 de ori.
Se poate intampla ca dupa doua zile icrele sa eclozeze, totul sa decurga bine, dar dupa 6 zile cand alevinii ar trebui sa inoate, acestia sa moara in masa. Pana acum n-am gasit nicaieri o explicatie a acestui fapt, dar poate fi pus pe seama unuia dintre urmatorii factori:- diferenta de temperatura, mai mult de 2-3° C, intre apa bazinului in care au fost depuse icrele si apa bazinului pregatit pentru icre.- o aerisire prea puternica a icrelor, acestea fiind desprinse de pe suport- temperatura prea mare in bazinul de eclozare a icrelor (30° C sau mai mult), temperatura care grabeste eclozarea, puii iesind foarte repede si deci slabiti- la trecerea suportului cu icrele depuse prin aer, icrele racesc datorita diferentei de temperatura dintre apa si aer- hranirea necorespunzatoare a perechii numai cu tubifex- inaltarea coloanei de apa din acvariul pentru eclozare mai mare de 15 cm.

Cyphotilapia Frontosa

2008-10-30T02:50:00.002-07:00

Regele lacului Tanganyika, o adevarata piesa de colectie, poate atinge marimi de peste 12 inci (30cm).Frontosele,afectuos numiti asa , sunt de departe cea mai populara specie a lacului Tanganyika. Nu doar marimea lor impresionanta sau innotatoarele ingrijite atent ai fac atat de populari printre acvaristi , mai degraba personalitatea lor amiabila (intotdeauna puii "de calitate" sunt la mare cautare). Acest peste este pasnic - dupa o scurta perioada de aclimatizare, ar putea sa se hraneasca din palma dumneavoastra. Atat specimenele salbatice cat si cele crescute in captivitate au un comportament gregar. In ciuda faptului ca au o activitate mai putin intensa si sunt mai putin agresivi ei pot incanta intr-un mod placut "stapanul" la fel ca si m'bunele.
Frontosa este caracterizat de corpul alb (sau albastru) acoperit de 6 sau 7 dungi negre. La adulti se formeaza o cocoasa cefalica care la masculi este mai pronuntata.Cocoasa este de fapt un depozit de grasime ce se formeaza pe muschiul dorsal si tinde sa se extinda catre inainte. Cocoasa se dezvolta si creste odata cu varsta si este de obicei un semn al maturizarii sexuale. La fel si inotatoarele devin mai elaborate in timp. Nu se compara nimic cu un frontosa in varsta de 10 ani cu inotatoarele gratioase pe care le "flutura" pe deasupra si dedesubtul sau.
Frontosa se gasesc in locatii diferite ale lacului, dar mai mereu la adancimi mari de-a lungul malului - 10-50m. Ca multe alte animale sedentare, frontosele au o medie de viata ridicata de peste 25 ani. Acest sedentarism a fost probabil motivul aparitiei mai multor variante geografice ca: Kigoma, Bulu Point, Mpimbwe, Samazi, Kasanga, Chaitika, Kapampa, Kavala, si Zaire. Exista si mai multe varietati dar sunt considerate mai putin interesante decat cele de mai sus.
Cyphotilapia frontosa este o specie monomorfica cu putine diferente intre masculi si female. Masculii au de obicei o cocoasa mai mare decat femelele, dar asta nu este un lucru total edificator. Masculii tind sa fie mai mari ca dimensiune - pot atinge peste 30cm dar femelele abia ating 25cm- dar si acest lucru nu este intotdeauna adevarat Asa ca aveti grija...multi comercianti v-ar spune ca va vand o pereche..asigurati-va ca acea persoana are experienta si reputatie in domeniu.
Cum am spus si mai sus, C. Frontosa este un peste incet , lenes.Chiar si in lac ei nu consuma prea multa energie pentru a-si asigura hrana. Natura i-a inzestrat cu trasaturi unice care le ofera avantajul asupra prazii lor - sunt pesti nocturni si nu au nevoie de multa lumina pentru a se descurca.
Dieta principala o constituie pestii, tinta lor primara fiind cei din specia Cyprichromis. Cyprichromisii isi petrec ziua in grupuri foarte mari, iar noaptea ei coboara spre fundul lacului. Frontosele, inca active si alerte, se hranesc cu cyprichromisii coborati. De aceea ei nu trebuie sa depuna prea mult efort la prinderea "cinei".
In acvarii, acest chiclid poate fi hranit cu creveti, rame dar si cu fulgi. Fulgii ar trebui evitati dupa ce pestele trece de 10-12 cm deoarece ori vor fi ignorati ori vor murdari apa, si nu sunt adecvati pentru a aduce pestii la maturitate sexuala.
In salbaticie, frontosele traiesc in grupuri mari numite colonii. In captivitate, ei ar trebui tinuti in grupuri mari dar se pot creste si in grupuri mai mici de 4 indivizi (1 mascul la 3 femele). Veti avea un succes mai mare daca tineti un mascul adult, in cazul unei colonii mai mari, un mascul secund, subdominant care va inlocui dupa un timp masculul-alpha.
Daca doriti exemplare de exceptie, iata o metoda care va va asigura frontose sanatoase si active sexual:Achizitionati un grup de 12-15 indivizi preferabil rezultati din aceeasi ponta si puneti-i intr-un bazin incapator doar al lor. Din acesti 12-15 indivizi, jumatate probabil ar fi femele.Dupa 3 sau 4 ani ei vor ajunge la maturitate sexuala asa ca aveti destul timp pentru a ramane in cele din urma cu un mascul dominant.Cu timpul, cel mai mare peste din grup va fi mascul. Vindeti-l (sau donati-l). Dupa 6 luni faceti acelasi lucru...identificati cel mai mare peste din grup si indepartati-l. Repetati operatia la fiecare 6 luni pana veti ramane cu 5-6 frontose dintre care unul va fi mascul. Dupa 3-4 ani femelele vor putea depune icrele.Cand se va intampla acest lucru puteti cumpara un mascul aratos si sanatos care sa satisfaca "haremul". Puteti de asemenea achizitiona un mascul salbatic prin care puteti obtine pui extrem de sanatosi si fara prea multe defecte sau deformatii.
Bazinul poate fi decorat simplu cu cateva pietre care sa dea chiclidelor o siguranta mai mare. Nu umpleti acvariul cu multe pietre sau cu pietre ascutite. Chiar daca se misca lent, atunci cand se sperie au miscari bruste si "neindemanatice". Masculul-alpha va fi cel mai sfios din grup. El va avea nevoie de o pestera, femelele putand sa stea si in spatii mai deschise ale bazinului. Pentru a creste un grup mic de Frontose este suficient un bazin de 150-200l dar cu cat este mai mare cu atat este mai bine. Pentru o colonie de 10 indivizi un bazin de cel putin 500 litri este necesar.
Rabdarea este cheia pentru inmultirea acestui peste fantastic. Pentru a atinge maturitatea sexuala un pui de 3-4 cm are nevoie de 3-4 ani. Masculii activi sexual capata o tenta albastruie in special in zona gurii. El va alege o zona deschisa care este slab aparata. Dupa ce a captat atentia unei femele, el va trece incet peste locul ales cu inotatoarele stranse. Depunerea este foarte discreta, fara scuturari, fara miscarea inotatoarelor. Trecand peste locul ales el isi va lasa laptii, aratandu-i femelei unde va trebui sa depuna. Multi au spus ca laptii incurajeaza femela sa depuna. Apoi ea va trece la fel de discret peste loc si va lasa icrele dupa care va da inapoi-nu se va intoarce- va da inapoi si va lua icrele in gura.Va face acest lucru de 4-6 ori. Laptii masculului (sperma) sunt destul de puternici pentru a fecunda icrele cateva minute bune dupa ce au fost depuse.
Alevinii sunt in numar de 20 pana la 50 (dar pot ajunge si pana la 80) in functie de starea femelei, de conditiile din mediu si de varietate. Femelele vor tine alevinii timp de 5 saptamani. Dupa aceasta perioada alevinii ar trebui separati de parinti deoarece orice peste mai mic de 5 cm pentru C.Frontosa reprezinta hrana.

Cichlasoma severum

2008-10-30T02:50:00.001-07:00

Este unul din pestii mari, care se tine in acvariu in perechi sau cu alte ciclide de talie mare. Nu este pretentios la hranire, mancand orice, avand insa nevoie de un adaos de hrana vegetala. Pentru toti pestii care necesita o astfel de hrana exista o hrana speciala sub forma de tablete, care acum se gasesc de vanzare si la noi.
Temperatura optima este de 24° C, iar pentru reproducere 25-26° C. Nu necesita o apa speciala, in acvariu este bine sa avem zone insorite dar si umbrite. In acvarii ocupa zona medie si de fund, in zona pietrelor. Raspandirea geografica este in nordul Americii de Sud si in nordul gurilor Amazonului. Corpul este inalt, cu spatele mai curbat decat abdomenul, fruntea puternic bombata, aripioarele mijlociu dezvoltate, ascutite la capete (dorsala si anala), abdominalele si pectoralele mari. Ajunge pana la 20 cm si mai mult. Fondul corpului este galben-verzui, diferind de la individ la individ, spatele este oliv spre roz. Pe fiecare solz are o pata deschisa la culoare, galbena sau rosie. La baza dorsalei si analei are cate o pata rotunda inchisa la culoare cu contur deschis, legate printr-o dunga ce trece pe la baza cozii. Pe opercule si pe lateralala corpului are un desen format din linii rosii. Buzele sunt de un albastru deschis, iar irisul este de la galben la rosu inchis. Dorsala si coada sunt de un verde-galben pana la albastru, anala este ruginie si pe aripioare are dungi formate din puncte. Abdominala are o culoare albastra-verzuie, iar primele radii sunt rosii cu varfurile albe. Tineretul are 8-9 dungi transversale, inchise la culoare care dispar catre maturizare, dar pot reapare din cand in cand. Exista o varietate de culoare galben-aurie.
Dimorfismul sexual: masculii sunt mai colorati decat femelele, aripioarele: dorsala, abdominala si anala sunt prelungite si ascutite, in timp ce femelele sunt mai deschise la culoare. In general, pestele desi este mare este pasnic, dar la depunere devine insuportabil, scurma, este agresiv, de aceea este bine ca in aceasta perioada sa tinem o singura pereche in acvariu. Temperatura minima este de 21° C. Datorita metabolismului are nevoie de mult oxigen, deci de acvarii mari si schimbari dese de apa. Depune icrele pe pietre plate. Este bine sa lasam sa se aleaga perechi singure. Sunt pesti prolifici. Cresterea si ingrijirea puilor se face ca la Cichlasoma festivum.

Cichlasoma nigrofasciatum

2008-10-30T02:49:00.000-07:00

Denumirea mai veche a acestui peste este Cichlasoma cutteri. Este un peste care trebuie tinut in acvarii singur (in perechi) sau numai cu alte ciclide. Mananca orice dar are nevoie de un adaos de hrana vegetala. Nepretentios la calitatea apei, in acvarii are nevoie de zone insorite dar si de umbra. Inoata in zona medie si de fund a acvariului. Pestele are o forma semialbinotica, cunoscuta in America sub numele de "Congo". In cazul acestui peste culoarea corpului este alba, ochii find negri. La noi este cunoscut sub denumirea de "meeki alb".
In natura il gasim in Guatemala, in lacurile Amatitlan si Atitlan, precum si in partea de sud a Americii Centrale, unde au multe forme locale al caror colorit difera foarte mult de cel al pestilor normal colorati. Corpul este mediu alungit, cu spatele mai curbat decat abdomenul. Femela urca abrupt pana la punctul de unde incepe aripioara dorsala, capul este mare cu buzele pronuntate, aripioarele destul de mici, mai ales dorsala. Radiile de la mijlocul dorsalei sunt usor culcate spre spate. Ajung la maximum 10 cm. Corpul are un fond argintiu-gri cu 8-9 dungi transversale negre, ce pot dispare, cu aripioarele pectorale de un verde metalizat stralucitor, anala si dorsala fiind tivite cu rosu. Corpul poate avea si o culoare violet-albastruie. Masculul este in general mai mare, avand dorsala si anala prelungite si ascutite, la femela fiind mai bombate. La depunere, femela are pe lateral puncte de culoare rosu-coral, grupate. Sunt pesti foarte temperamentali, agresivi, scurma rar. Temperatura de intretinere este 22-26° C, iar cea minima este de 15° C, dar numai pentru scurt timp. Depunerea si cresterea puilor ca la Cichlasoma festivum.

Cichlasoma meeki

2008-10-30T02:48:00.002-07:00

In acvariu este bine sa fie tinuti singuri sau cu alte ciclasome. Nepretentios la hrana, mananca orice, nepretentios la calitatea apei, prefera apa normala, cu o temperatura de 25° C. In natura pot fi gasiti in Guatemala in sudul Mexicului, in ape linistite, cu zone insorite dar si cu umbra. In acvariu prefera zone de mijloc si mai ales de fund. Corpul este de marime mijlocie, alungit, relativ inalt, avand curbura spatelui mai mare decat a abdomenului. Capul este mare si ascutit, fruntea abrupta pana la locul unde incepe dorsala. Aripioarele sunt impozante, dorsala si anala fiind ascutite, iar coada este usor concava. Pectoralele sunt mari si in forma de secera. Ating pana la 15 cm, masculii fiind mai mari decat femelele. Partea de joc a capului impreuna cu operculele care coboara formeaza un fel de masca.
Culoarea de baza este gri-violet, spatele fiind maroniu, cu solzi ce au un contur inchis la culoare, iar partea de jos a corpului pana unde incepe anala este rosu-aprins. Solzii din partea de jos a corpului au o pata luminoasa albastruie-verde. Are puncte albastre-verzi pe cap, gura este tivita cu albastru-gri, irisul este verde-gri cu un contur auriu, mai vizibila atunci cand cauta sa sperie un adversar. Pe corp are o dunga laterala longitudinala, 7-8 dungi transversale care pot fi mai intens sau mai putin colorate. La mijlocul corpului are o pata neagra, inconjurata de puncte aurii mici, si o alta pata neagra, mai mare, la baza cozii. Ambele pete sunt vizibile tot timpul. Aripioarele sunt violet pana la maro-roscat, cu radiile de un violet deschis, iar dorsala este tivita cu rosu.
Dimorfismul sexual: masculul este mai mare si cu colorit intens fata de femela, avand aripioarele dorsala si anala ascutite. In schimb, la depunere, femela poate avea un colorit spre verde, mai intens ca al masculului. Este un peste pasnic, nu scurma prea mult, ataca rar plantele care totusi trebuie sa fie bine infipte in nicip si protejate la radacina cu o gramajoara de pietre. Temperatura optima este de 24-26° C, la depunere putand ajunge pana la 28° C. La inceputul perioadei de depunere, perechea alege suportul pe care va depune icrele, care poate fi o piatra plata, un ghiveci, o radacina si incepe sa-l curete. In aceasta perioada masculul poate fi colorat in negru, cu spatele mai deschis. Sunt pesti productivi, care ingrijesc icrele si puii. Numarul de icre poate varia intre 200-300. Cresterea puilor are loc ca la Cichlasoma festivum.

Cichlasoma festivum

2008-10-30T02:48:00.001-07:00

Biotopul natural este in America de Sud si anume pe cursul mijlociu al Amazonului, Rio Plata, in apele statatoare sau cu curent slab, bogate in vegetatie, cu multe pietre si radacini. Din punct de vedere al comportamentului se aseamana foarte mult cu scalarii, cu care se impaca bine.
Nu este un peste pretentios la hranire, mananca orice, chiar si grana uscata, sub forma de fulgi sau tablete. Are nevoie de un adaos de hrana vegetala, sau tabletele oferite sa contina si hrana vegetala. Temperatura optima este de 25° C, la reproducere avand nevoie de 26-27° C. Nu este un peste nepretentios la calitatea apei, preferand o apa cu o duritate de 5-8° dGH si un pH = 6,5-7. In acvariu prefera locurile luminoase dar si zone cu umbra. Prefera acvariile bine plantate.
Forma corpului este tipica pentru ciclide, deci este un peste robust, usor aplatizat lateral, cu capul mare si ascutit, gura mica. Aripioarele sunt impozante, dorsala si anala fiind ascutite (la mascul), abdominalele prelungite, coada rotunjita. Poate ajunge la maxim 15 cm.
Corpul este galbui-gri pana la gri-verde, cu spatele maro-oliv, zona pectorala si gusa fiind de un albastru verzui. Pe lateralele corpului are o dunga neagra, de la varful botului pana la partea de sus a dorsalei, separand corpul in doua zone de colorit diferit. Tot pe lateral pot sa mai apara si niste dungi transversale formate din puncte inchise la culoare. La baza cozii are o pata neagra, de contur deschis, iar aripioarele sunt de un galben-gri pana la albastrui.
Dimorfismul sexual nu este evident, atat masculul cat si femela fiind la fel colorati. Ca si la scalari, diferenta intre sexe este evidenta doar in momentul depunerii icrelor si asta dupa diferentele existente pe papilele genitale, la mascul este mai mica si ascutita la varf, in timp ce la femela este mai mare si sub forma unui trunchi de con. In general, masculul este mai mare, are dorsala si anala ascutite la varf, pe cand la femela acestea au varfurile rotunjite.
Sunt pesti pasnici, timizi, chiar speriosi, nu scurma si nu ataca plantele (asta daca i se adauga si hrana vegetala). Este foarte sensibil la boli. Au nevoie de acvarii mari. Sunt sensibili la apa veche, deci trebuie sa schimbam des o parte din apa. Pentru reproducere este bine sa lasam pestii sa constituie perechi, pentru aceasta trebuie sa crestem multi pesti tineri la un loc. Un semn ca pestii sunt maturi sexual, este faptul ca irisul este rosu (ca la scalari). Icrele eclozeaza dupa 48 de ore iar puii inoata dupa 8 zile. Cand inoata liber, puii vor fi hraniti cu nauplii de Artemia salina, microviermi sau daphnii mici. Puii cresc destul de repede.

Reproducere si cresterea puilor la Mikrogeophagus ramirezi

2008-10-30T02:47:00.001-07:00

Mikrogeophagus ramirezi este originar din Venezuela si Columbia unde populeaza savanele din bazinul fluviului Orinocco. Deasemenea se mai intalneste in partea superioara a deltei acestui fluviu.Acest superb cichlid sudamerican este cunoscut sub mai multe denumiri, Pappilochromis ramirezi, Apistogramma ramirezi si Microgeophagus ramirezi, acet ultim nume fiind cel corect, din punct de vedere al incadrarii speciei.
Reproducerea si cresterea puilor nu este grea la aceasta specie, atat timp cat se asigura conditiile specifice de mediu.Acvariul de reproducere recomand sa fie in jurul a 40-50 l cu o inaltime a coloanei de apa de 25 cm. Nu au nevoie de bazine uriase deoarece nici pestii nu ating dimensiuni impresionante.
Exista doua tipuri de crestere a puilor, singuri in acvarii aproape”sterile” sau impreuna cu parintii in acvarii amenajate cu substrat si plante. Recomand pentru inceput cresterea puilor si dezvoltarea pontei in acvariu steril , deoarece parintii ramirezi nu sunt cea ce s-ar numii niste parinti foarte buni. De aceea este probabil ca la primele 4-5 depuneri ponta sa fie mancata .
Pentru depunere se pune in acest caz perechea de remirezi in bazin, care pe langa cateva plante plutitoare(Ceratopteris) este indicat sa contina si un smoc consistent de Java moos, deoarece in acesta se dezvolta o microfauna abundenta care va servii ca prima masa puiutilor de rami.Doua pietreinchise la culoare si plate pot fi folosite ca substrat pt depunere.Temperatura la reproducere va fi de 28 C valorile nitritilor, nitratilor si fosfatilor cat mai mici posibil, duritate apei sa nu depaseasca in nici un caz 8 grade deoarece apa mai dura duce la pierderea pontei, puii nereusind sa eclozeze. Ph-ul va fi slab acid pana la neutru. 6,5-7.
Depunerea are loc de regula la perechile mature la care se cresc puii separat odata la doua saptamani, uneori chiar mai repede.Pentru evitarea atacarii icrelor de catre ciuperci(Saprolegnia) este bine sa adaugam in apa dupa depunere si dupa inlaturarea parintilor 2 ml apa oxigenata(proaspata) la fiecare 10l de apa de doua –trei ori pe zi. Puii eclozeaza la 28 grade dupa 50-60 de ore, iar dupa alte 4 zile inoata liber.In acest moment este bine sa incepem hranirea lor , ca prima masa recomand infuzorii, apoi dupa 1-2 zile artemia proaspat eclozata in combinatie cu infuzori pt inceput apoi doar artemia. Schimbul de apa se va face minim odata, sau de doua ori pe zi cam 25 la suta din capacitatea bazinului. Aceste schimburi ajuta la dezvoltarea mai rapida a puilor. Cand puii ajung la doua saptamani se poate reduce treptat temperatura din bazin la 26 C. In acest moment puii ar trebuii sa-si fi dublat deja lungimea pe care au avut-o la eclozare.Dupa a 15 sau a 18 zi de viata puii bine hraniti iau forma pestilor adulti cu toate ca inca sunt aproape transparenti. La 3 saptamani puii ar trebuii sa aibe deja aprox. 8mm, se hranesc cu orice pot prinde, fulgi uscati, daphnia, ciclopi, artemia...
Spor la inmultit si crescut.Despre inmultirea si cresterea puilor impreuna cu parintii o sa-mi fac timp sa scriu un alt articol.

Despre ramirezi si inmultirea lor

2008-10-30T02:46:00.001-07:00

Conditile ar fi:24-30 C, ph 4,5-7, gh 1-12
Calitatea apei:no2<0,3 no3<12,5 nh3\nh4=0
Din propria experienta pot sa spun ca nu totdeauna am indeplint conditile acestea (de multe ori acesti parametri au crescut). Daca nu puteti sa masurati acesti parametri (schimb de apa de 2 ori pe saptamana si curatat substratu).
Hrana:vie,i nghetata, uscata
Stimularea:se ridica temperatura la 27-28cse hranesc cu mancare bogata in proteine,lipide si vitamine
Inmultirea:Se pune perechia intrun acvariu de 50l cu substrat fin de 2mm si pietricele plate duritatea trebuie sa fi gh1-8 (oule nu se inallbesc). Dupa depunere ouale se muta intrun alt acvariu aprx.10l (dar cu aceasi apa) dotat cu o pompa de aer (un sir de bule la suprafata este deajuns). Oule la 28c vor ecloza in 2 zile si dupa o zi se pot hrani cu mancare pt pui. In fiecare zi schimb e apa 10%, dupa 5 zile vor incepe sa inoate si se poate monta un filtru cu burete.

Apistogramma cacatuoides

2008-10-30T02:45:00.000-07:00

Apistogramma cacatuoides este originar din Sudul Americii unde populeaza bazinul Amazonian, mai exact raul Yavari care se afla la granita cu Brazilia si Peru. Traieste in apele mici, limpezi si lent curgatoare in care substratul este format din resturi de frunze.
Masculii au inotatoarele foarte dezvoltate. Inotatoarea dorsala are primele trei radii crescute lungi fata de celelalte si are varfurile ascutite. Inotatoarea caudala este bifurcata, iar inotatoarea anala este ascutita. Femelele spre deosebire de masculi nu au inotatoarele dezvoltate. Coloritul masculilor depinde de locuitorii acvariului si acesta poate fi variat. Cea mai comuna varietate are corpul colorat in maro spre gri. Burta este portocalie apropiindu-se de culoarea inotatoarei dorsale,anale si pelviene.Varful inotatoarei anale este colorat albastru-verzui, ca si inotatoarele pelviene. Corpul este marcat cu o dunga laterala care se extinde de la ochi pana la inotatoarea caudala. Sub aceasta dunga se gasesc trei linii scurte.Depinde de dispozitia pestelui, 5-7 benzi sunt vizibile pe partea superioara a spatelui. Ochiul este marcat cu o dunga care se extinde pana jos in coltul branhiilor.Femelele nu sunt foarte colorate.
Masculii au inotatoarele foarte dezvoltate. Inotatoarea dorsala are primele trei radii crescute lungi fata de celelalte si are varfurile ascutite. Inotatoarea caudala este bifurcata, iar inotatoarea anala este ascutita. Femelele spre deosebire de masculi nu au inotatoarele dezvoltate. Coloritul masculilor depinde de locuitorii acvariului si acesta poate fi variat. Cea mai comuna varietate are corpul colorat in maro spre gri. Burta este portocalie apropiindu-se de culoarea inotatoarei dorsale,anale si pelviene.Varful inotatoarei anale este colorat albastru-verzui, ca si inotatoarele pelviene. Corpul este marcat cu o dunga laterala care se extinde de la ochi pana la inotatoarea caudala. Sub aceasta dunga se gasesc trei linii scurte.Depinde de dispozitia pestelui, 5-7 benzi sunt vizibile pe partea superioara a spatelui. Ochiul este marcat cu o dunga care se extinde pana jos in coltul branhiilor.Femelele nu sunt foarte colorate.
Transformarea "femelei" in mascul
In prezenta masculilor dominanti, masculii "subordonati" se camufleaza pentru a imita femelele. Astfel, cei subordonati reusesc sa supravietuiasca in conditii de spatiu restrans. Acest fenomen, are loc in natură in perioadele cu precipitatii reduse, cand in unele locuri apele curgatoare se transforma in iazuri, sau pentru oricare alt motiv, habitatul lor este suprapopulat.
Masculii care cresc impreuna cu unul sau mai multi masculi dominanti, au inotatoarele mai putin dezvoltate si coloritul aproape identic cu cel al femelelor. Uneori forma corpului si inotatoarele pot trada intr-o anumita masura dimorfismul sexual dar de multe ori acestia se ascund foarte bine.
Prin urmare, masculul dominant este pacalit si permite masculilor "subordonati" accesul pe teritoriul sau, sub impresia ca sunt femele, acestia reusind sa se imperecheze cu femelele inainte ca cel dominant sa aiba aceasta ocazie. Cand masculul dominant dispare, ceilalti nu mai simt nevoia de a se camufla si se dezvolta normal; astfel se poate creea impresia ca o femela "se transforma" in mascul.
Apistogramma cacatuoides nu este un peste mare, masculii atingand dimensiunea de 9 cm, iar femelele 5 cm.
Acvariul trebuie sa aiba lungimea 80 cm cu o capacitate de 115 litri (bineinteles ca un acvariu cu lungimea mai mare de 80 cm nu le face rau), iar acvariul minim trebuie sa aiba cel putin 50 cm lungime cu o capacitate de 50 litri. Este bine sa avem in acvariu niste plante plutitoare pentru a difuza lumina si un substrat inchis la culoare. Acvariul trebuie sa fie bine plantat si sa aiba multe ascunzatori printre pietre, lemne si radacini.
Acest peste prefera o apa nu foarte acida cu un ph intre 6.2-7.7 (ideal 6.7), 3-5 gH (ideal 5) si o temperatura cuprinsa intre 24-27 grade C.
Apistogramma cacatuoides este un peste teritorial care poate fi asociat cu alte Apistogramme (de exemplu Apistogramma bitaeniata care este o specie similara, Apistogramma borellii, Apistogramma uaupesi, etc.), corydoras,Paracheirodon innesi, Lamprocheirodon axelroxi, tetre (caracide) si alti pesti care inoata la nivelul superior al acvariului. Un mascul trebuie tinut cu mai multe femele, toti formand un harem. Masculii sunt bataiosi in timpul sezonului de imperechere si pot ataca alti pesti din acvariu, chiar si pe femele (daca in acvariu avem un harem).
Ca hrana este recomandata cea vie pentru un colorit intens, formata din: Artemia salina, Daphnia, Cyclops, Gammarus, Chironomide. Accepta si fulgii, granulele, tabletele si in final inima de vita tocata marunt (de asemenea este buna si inima de curcan).Nu au incredere sa mearga la suprafata apei sa manance (se hranesc la fundul apei).
Pentru reproducere folositi apa cu un ph intre 6.8-7.2, cu o duritate de 5 gH si o temperatura intre 26-29 grade C.Pentru obtinerea mai multor exemplare feminine, temperatura trebuie sa fie de 24 grade C, iar pentru obtinerea mai multor masculi, temperatura trebuie sa fie de 28 grade C. Fiecarei femele trebuie sa i se asigure o "pestera" care poate fi o nuca de cocos sau un ghiveci de flori rasturnat pentru protectia pontei. Femelele depun aproximativ 100 de icre, de multe ori pe "tavanul" pesterii. Femela apara ouale in timp ce masculul apara teritoriul haremului. Icrele eclozeaza dupa 3-4 zile, iar puii sunt plimbati prin acvariu de femela. Incepeti sa hraniti puii cu infuzori, dupa o saptamana-doua, puii pot fi hraniti cu nauplii de artemia. La varsta de 4 luni puii sunt apti pentru reproducere devenind total maturi la varsta de 7-8 luni.Reproducerea este destul de dificila.
Apistogramma cacatuoides are nevoie frecvent de un schimb de apa partial cu apa proaspata, la fel ca ceilalti pesti crescuti in acvariu.

Cichlidae acvariu

2008-10-30T02:44:00.000-07:00

Originea acestei familii este foarte veche, datand dinaintea separarii continentelor. Este o familie ce cuprinde peste 1000 de specii de pesti, cu forme, colorit si comportament foarte diferite, ce acopera zone geografice largi, tropicale si subtropicale, evitand zonele reci si temperate. Astfel ca raspandire familia Cichlidae acopera Africa, zone izolate din Asia Mica, coastele de sud ale Indiei, Sri Lanka, America de Sud si Centrala. Exista cateva centre geografice unde Cichlidele sunt grupate in numar foarte mare: astfel putem enumera marile lacuri din estul Africii, lacurile Malawi, Victoria, Tanganika, bazinul fluviului Congo si zona tropicala a Africii de Vest si din Congo pana in Nigeria. In America de Sud aceste centre sunt grupate in zona bazinului Amazonului si in partea de nord a acestuia precum si in zona fluviului Orinoco. In Africa, practic Cichlidele sunt prezente in toate zonele, precum si in Madagascar. Din punct de vedere al procurarii hranei, prefera fundul apei, pentru ca aici, in zone cu apa statatoare sau foarte lin curgatoare, in namol sau sub stratul de frunze, pestii vor gasi mereu larve de tantari sau alte insecte care formeaza in mod obisnuit hrana lor. Despre modul cum isi procura hrana de pe fundul apei, cei interesati vor gasi amanunte la capitolul despre Symphysodon discus.
Din punct de vedere al reproducerii, prefera fundul apei pentru ca aici gasesc pietre plate pe care depun cu predilectie. Indiferent de felul clocirii icrelor in gura sau normal, depunerea icrelor are mereu loc pe pietre plate, sau pe frunze mari de plante. Au un mod evoluat de a-si ingriji icrele, astfel ca in vederea depunerii ei curata foarte bine locul viitoarei ponte, sau scobesc in nisip mici gropi. Pentru depunere prefera locuri cu apa limpede si linistita, unele specii cautand si locuri insorite, soarele ajutand la eclozare. La fel, intr-o apa linistita, puii isi vor gasi cu usurinta hrana adecvata, marunta si o protectie sporita.
Din punct de vedere al eclozarii icrelor, dupa depunere, cichlidele sunt de doua feluri:- pesti care-si clocesc icrele in gura- pesti ale caror icre eclozeaza normal, pe suportul pe care au fost depuse, dar sub supravegherea stricta a ambilor parinti.
Din punct de vedere coloristic, ciclidele au o gama foarte mare de culori si desene. Astfel trec de la bogatie de culori la pesti foarte putin colorati., de la desene foarte complicate la dungi sau pete necolorate. Culorile si dungile, la acelasi peste se pot schimba de la o clipa la alta in functie de starea pestelui. Asrfel dungile transversale pot apare sau dispare (ex. la discusi). Puietul in primele saptamani de viata are un colorit diferit de al parintilor, unii avand "pete de semnalizare" pe lateral, probabil pentru a fi recunoscuti de parinti. In biotopul natural acest lucru ii poate salva de pestii mari, confundandu-se cu mediul inconjurator. Unii pui isi pot schimba culoarea de cateva ori pana la maturizare. Culorile definitive si desenul apar numai la maturizarea sexuala. De multe ori coloritul puilor este atat de diferit de cel al parintilor incat un crescator neavizat nu-si poate da seama de la ce specie sunt. Deci coloritul este in functie de starea pestilor. Astfel vom avea un colorit si un desen special pentru diferitele situatii care apar:- pentru a impresiona o femela- pentru amenintare- pentru lupta- pentru ingrijirea icrelor- pentru perioada de imperechereO ciudatenie este faptul ca masculul invins in lupta, poate lua coloritul unei femele. Coloritul din perioada eclozarii icrelor, poate fi complet diferit de cel al diferitelor situatii, putand aparea culori complet noi, de regule, coloritul masculilor difera de cel al femelelor, dar sunt si ciclide care fac exceptie de la aceasta regula: scalarii, discusii.

Wallpapere pesti si acvarii

2008-10-30T02:30:00.000-07:00

Prin acest post, doresc sa va ofer o coletie de imagini extraordinare cu pesti si acvarii, ce s-ar mula excelent pe wallpaperul vostru. Asadar, alegeti pestele sau pestii preferat, si puneti-l pe fundal ecranului vostru, va va da impresia unui acvariu, si o stare de relaxare :) Clickati pe imagine pentru a o mari.

Rechin hraninduse

2008-10-30T02:14:00.002-07:00

Video-ul de mai jos, este un filmulet amatorial facut de niste tipi aflati in larg, care au reusit sa surprinda un rechin devorandu-si prada.

Atacurile rechinilor

2008-10-30T02:14:00.001-07:00

In filmuletul de mai jos, puteti vedea o compilatie de imagini cu rechini furiosi atacand.

Prinha imens

2008-10-30T02:09:00.000-07:00

In video-ul de mai jos, puteti vedea un exemplar urias de peste piranha. Filmuletul este defapt o compilatie de poze. Va rog sa-l urmariti mai jos:

Peste cu chip uman

2008-10-30T01:46:00.000-07:00

In filmuletul urmator, puteti vedea un peste cu un chip foarte asemanator chipului uman.